superb,ma face sa visez la persoana la care ma gandesc in ultimul timp ,in fiecare clipa,sunt multe asemanari...intr-adevar o strapung cu dorintele mele,cu tot ce poate simti un om,cu tot ce poate dori,si totusi nu-mi doresc decat sa-l pot atinge,macar o zi din fiecare saptamana sa-i pot simti rasuflarea,sa traiesc langa el,sa-l vad.stiu ca sunt o oarecare pentru el,si asa voi ramane,stiu ca gresesc,este un pacat faptul ca-l doresc,dar asta simt.....ce pot face?
ai pus intrebarea care m-a atins exact in adancul sufletului.niciodata nu voi putea spune ca sunt sigura de un lucru pe care de fapt nu am de unde sa il stiu.dar pentru ca vad acea persoana o singura data pe saptamana ,si astept ziua aceea sfanta cum nu astept nimic altceva,daca ar observa macar faptul ca exist,ar putea sa imi arate acest lucru.dar el pare ca nici nu ma observa,iar eu simt ca il doresc mai mult decat orice pe lume cu toate ca este un mare pacat,amandoi suntem casatoriti,si vietile noastre sunt un pic diferite din mai multe puncte de vedere.dar ma multumesc cu faptul ca exista si...atat.iti multumesc pentru rabdarea de a citi gandurile unei necunoscute.
Intr-adevar o poveste complicata, intensa dar niciodata IMPOSIBILA. Sa nu spui niciodata niciodata, nu este cum se potriveste ci cum se nimereste, daca va fi sa fie pentru tine, asta numai timpul o va decide, implicit voi amandoi:)
si totusi,astept exemplul tau ,,personal'',poate voi avea de invatat din el,poate imi va da o speranta,poate va fi o lectie,sunt atatea poate....ca ma sperie.eu cer in fiecare clipa,si nu imposibilul,sunt rabdatoare si iubesc numai pentru mine.tacerea,raceala si indiferenta lui nu ma fac decat sa visez ca intr-o zi le voi invinge si voi reusi sa-i ofer toata caldura si pasiunea mea.
Hai sa-ti spun cum te vad eu in primul rand:cand ma intorceam azi acasa m-a frapat o frunza aurie rotindu-sa in spirala perfecta, alunecand pe firul fin de panza de paianjen si m-am gandit la tine, la sufletul tau zbuciumat, care a pierdut linistea. Incearca in primul rand sa iesi din inchisoarea in care te afli, in colivia numita casnicia ta. Trebuie sa gasesti in tine forta si vointa de a o lua de la capat. Pentru noi toti inceputul e dementa, e teama de necunoscut, care ne paralizeaza. Fals! Inceputul poate fi cheia spre eliberare, spre liniste, spre regasirea propriei persoane. Apoi vei avea curajul sa lasi sa patrunda clar in inima ta acea iubire care acum te ameteste, dar mai ales SA LUPTI PENTRU EA!!!! Firul de panza de paianjen e casnicia ta, poate! Taie-l si frunza va trai din nou...
nu voi putea niciodata sa fac asa ceva,cu sacrificiul de a suferi eu ,si cu multumirea ca nu ii voi face pe altii sa sufere.Greutatile vietii ne-au incercat ft.mult si le-am trecut impreuna,nu pot sa las totul in urma si sa alerg dupa raza de soare care sa ma incalzeasca numai pe mine.Iar cel pe care incerc in disperarea mea sa-l numesc ,,iubitul meu'',nu cred ca va renunta niciodata la cea care ii este alaturi si alaturi de care a trait drama vietii lor,au pierdut un copil.Deci aseamana-ma,te rog ,cu o frunza care straluceste atunci cand o raza de soare o incalzeste,iar in rest sta tacuta si firava in copacul ce ia fost sprijin in toate anotimpurile.
Atunci, incearca sa acorzi intreaga atentie celui care traieste pentru tine. Poti sacrifica o viata intreaga alaturi de o persoana pe care nu o vei iubi niciodata?
Te rog,nu spune ca sunt imposibila ,de neinteles,sau poate chiar...nebuna,sau este chiar mai bine sa-mi spui parerea ta ca sa ma trezesc.Dar sunt doua iubiri complet diferite.Pentru al meu simt multa grija,protectie si dorinta de a-i fi bine,asta poate si datorita faptului ca este mai mic decat mine.Iubitul meu imi trezeste multe alte sentimente,cu toate ca este mult mai mare decat mine.Durerea este ca sunt in stare sa analizez ceea ce mi se intampla,sa meditez asupra situatiilor atat de diferite,dar ceea ce simt nu ma lasa sa pun in practica ceea ce ar fi corect.Il vreau si o sa fac tot posibilul sa fie macar un pic de tot si al meu.
Nu va fi de-ajuns niciodata ceea ce primesti de la al tau! Si pana la urma vei simti acea sufocare care nu te lasa sa respiri. Dupa mii de clipe de chin vei realiza ca nu ai alta alternativa decat sa LET IT GO! Unde dragoste nu e NIMIC nu e!
ieri l-am vazut,dupa 2 saptamani!si a vorbit cu mine.Parea un pic stanjenit,oricum mi-a spus niste lucruri aiurea,dar pentru mine a contat ca mi s-a adresat,deci stie ca exist.De atunci sunt obsedata de el,i-am analizat fiecare cuvintel,fiecare privire,gest.Ceea ce mi-a spus are multe interpretari,si nu stiu daca o sa reusesc sa o aleg pe cea pe care a urmarit-o el.Dar sunt fericita,in nebunia mea consider ca este un inceput.Si acum am voie sa visez...vreau sa am voie sa-l ating,sa-l alin,sa-l mangai si printr-o imbratisare sa pot sa-l fac sa inteleaga cat de dor mi-a fost de el.
Indraznesc sa-mi dezvalui o parte din identitate, sa stii de la cine vin toate sirurile astea de cuvinte. Atat am de zis:lupta pentru ceea ce iti doresti pana la capat. Am fost in situatia ta, sa zicem intr-o forma putin diferita. E greu, dar nimic imposibil, viata e mult prea scurta sa te chinui.
Ma bucur Dana,mi-ai fost o buna prietena zilele acestea,si sper sa-mi fii in continuare.poate m-ai inteles un picut gresit,viata cu sotul meu nu este un chin,gandeste-te ca suntem impreuna de 17 ani,dar acum a aparut acest ,,el'',pe care fiind o persoana foarte cunoscuta pot spune ca il cunosteam de mult,dar nu stiu cand a fost momentul in care am realizat ca exista si ca ma atrage.Ti-am spus,este mult mai mare decat mine,insa tot ce tine de el ma atrage,poate nu-l cunosc in adevaratul sens al cuvantului,dar nu ma intereseaza decat ca este el,asa cum l-a creat Dumnezeu,ca exista,ca trei ore din saptamana le sta langa mine,ca pot sa il ating din ,,greseala'',si ca pot sa visez....si sa-mi doresc sa ma prelungesc visul trecand direct la realitate.
Am inteles perfect cum stau lucrurile, nu ma indoiesc de faptul ca ai un om senzational langa tine, dar nu este suficient. Ce se va intampla daca visul tau se va implini, adica sa ai parte de atentia celui care te atrage atat de mult? Nu iti va mai ajunge sa il vezi trei ore pe saptamana sau sa visezi, iti vei dori din ce in ce mai mult, iar asta va afecta cealalta relatie, insa cel mai mult te va afecta pe tine, pentru ca vei ajunge sa il respingi pe cel care iti este alaturi zi de zi. Oricum nu renunta nici o clipa, nu te abate de la ceea ce iti doresti!
Nu o sa incetez niciodata sa-l doresc,nu am cum,pentru ca el este ultima imagine pe care o vad inainte de a adormi si prima care imi apare cand ma trezesc,dar nu stiu daca mai pot spera ca va fi ceva intre noi in aceasta viata.Si el are o familie frumoasa si nu stiu de ce ar dori sa se complice cu cineva asa de sters ca mine.De ce nu suntem facuti sa nu tinem cont de ceea ce se numeste educatie,principii si rationament?De ce nu pot sa-l iau in brate si sa-i spun tot ce simt?Sa rad ,sa plang,sa-l sarut si chiar daca voi fi respinsa sau considerata nebuna,sa pot sa-mi exprim sentimentele.Dar el pare un om asa dur si rece ca uneori nici nu am curajul sa-mi indrept privirea spre el ca sa nu par deplasata avand in vedere locatia in care ne intalnim.Numai timpul si Dumnezeu vor hotara ce vor face cu mine,poate ce este bine sau nu sa se intample,dar niciunul dintre ei nu cred ca vor reusi sa schimbe ceea ce simt.ce pot face?
Sarutmana Georgiana... iaca am hotarat sa intervin si eu in conversatia ta cu Dana, Iubita mea! in ultimul tau comentariu spuneai Numai timpul si Dumnezeu vor hotara ce vor face cu mine, tin sa nu fiu de acord cu tine! Daca iti doresti ceva... INCEARCA sa faci ceva in privinta asta! Poti sa-i atragi atentia barbatului pe care il iubesti in taina...intr-un mod elegant, sa ii arati ca ai sentimente pentru el! Uneori sa-i spui in fata poate fi un Plus in ochii lui, uneori nu! Deminde DOAR de TINE ce vei face, Timpul si Dumnezeu si-au facut datoria, te-au tinut pe pamant pana acum, si ti l-a adus pe el in cale! Nu am de unde sa stiu ce reactie va avea EL (cel pe care il iubesti in taina) poate nici nu va fi ceea ce te astepti tu sa fie pana nu il vei cunoaste "pe indelete" ! Un proverb zice: "Cheia catre fericire este sa ai asteptari putine!" (sau deloc) ... Mergi inainte, fa-ti curaj si SPUNEI! Invita-l la o plimbare, spunei ca ai o problema si consideri ca ar putea sa te ajute in privinta ei ... gaseste ceva sa-l scoti din MEDIUL in care va intalniti de obicei cela cateva ore! Nu pot decat sa-ti urez BAFTA! Si sa NU ASTEPTI ca timpul sa iti spuna ce sa faca! ACTIONEAZA!!!
Iti multumesc pentru faptul ca ai ,,intervenit'',simteam nevoia sa aflu parerea unui barbat.Dar in nebunia mea ,de fapt sunt lipsita de curaj.O sa-ti marturisesc un lucru...de cateva ore il caut.Am facut o mie de drumuri ca sa-l intalnesc,si intr-adevar era in fata firmei,m-a vazut,a tresarit si s-a intors ca si cum ar fi vrut sa ma salute,numai ca eu am trecut nepasatoare pe langa el,ca si cum nu l-as fi observat.Bineinteles ca pe urma am regretat,pentru ca era o ocazie nemaipomenita sa vorbim,dar imi este frica,este prea serios,dur,are o pozitie prea sus pusa,si sunt ingrozita ca ar putea avea o reactie care sa ma termine.Nu as mai putea sa dau ochii cu el niciodata.O sa-ti spun un secret,noi ne vedem doar duminica la biserica.Ei si atunci spune-mi tu cum pot doua persoane care respecta legile lui Dumnezeu,sa faca asa ceva????
Stii mult prea bine faptul ca iubirea bate orice lege. Insa trebuie sa actionezi cu cap, sa nu te arunci dintr-o data si cu totul, sa te apropii incet-incet de el, sa IL CUNOSTI si el sa te cunoasca pe tine, sa vezi ce ii poate capul, sa construiesti relatia pe care o vrei. Intrebare:ce relatie iti doresti tu cu omul asta, ce aspiratii ai tu de la ea, atata timp cat ai un alt om care traieste zi de zi cu tine si pentru tine?
Exact cum ai spus si tu ,Dana,vreau sa il cunosc.Oricum la varsta mea ,43,si a lui,56,nu cred ca am putea sa ne aruncam fara un pic de rationament in ceva ce s-ar putea sa nu mearga.Tocmai de aceea evit un pic ,cu teama ,sa fie un inceput,pentru ca il vad asa de respectuos,de simtit,delicat,si nu vreau sa par indrazneata sau poate chiar vulgara.Intr-adevar voi face tot posibilul sa nu grabesc lucrurile,si daca va dori sa fie ceva,sa faca el totusi primul pas.Nu pot spune ca vreau ceva anume de la el,ci doar sa fie un inceput,ma atrage prea mult,simt ca il doresc,poate pur si simplu pentru a sta de vorba cu el,pentru a-l tine de mana,sau in brate.
Multi inainte, Georgiana!! In locul tau nici nu as mai sta pe ganduri! As actiona si as lupta cu toate armele posibile pentru ceea ce imi doresc! Esti o persoana suficient de matura, zic eu, pentru a avea stapanire de sine si a lua cea mai corecta decizie pentru sufletelul tau! Gandeste-te numai la el si da-i ce cere! Am mai spus: viata e crunt de scurta
Multumesc foarte mult,la fel si voua.Intr-adevar,chiar parca m-ai cunoaste,am o putere foarte mare de a fi lucida in orice situatie,adica oricat as iubi,as dori si as astepta pe cineva,daca simt ca nu impartaseste aceleasi sentimente,cu sacrificiul de a suferi enorm,cu obrajii plini de lacrimi,buzele muscate si sufletul pustiit,renunt.Iar in momentul acesta,eu o oarecare in multimea de oameni,il caut,il caut,il striga tot sufletul meu,iar el... care ar avea mult mai multe solutii sa ma gaseasca,nu face nici cel mai mic efort!Deci daca nu il interesez ,ce se va intampla cu mine?Trebuie sa gasesc raspuns in primul rand la intrebarea,,Oare ii trezesc catusi de putin interes?'',pentru ca se stie foarte bine ca dragoste cu sila nu se poate.Te rog tine-mi pumnii!
Din tot sufletul iti tin pumnii si ma gandesc la tine. Ai incredere in tine si mai ales, nu inceta sa crezi in ceea ce iti doresti, pentru ca daca TU INSATI nu crezi, totul e degeaba. Multa bafta si astept vesti, oricare ar fi ele. PUP
Iti multumesc.Nu ti-am mai scris din teama de a nu te plictisi cu aceleasi sentimente,cautari,dureri.Atunci cand se va intampla ceva demn de semnalat,vei fi prima careia imi voi descarca sufletul.Deocamdata aceleasi saluturi,poate ceva mai multe zambete,dar nici un pas spre ceea ce sper eu totusi sa fie.Si totusi ma hranesc din sperante,vise,asteptari. Te pup si iti multumesc ca existi!
superb,ma face sa visez la persoana la care ma gandesc in ultimul timp ,in fiecare clipa,sunt multe asemanari...intr-adevar o strapung cu dorintele mele,cu tot ce poate simti un om,cu tot ce poate dori,si totusi nu-mi doresc decat sa-l pot atinge,macar o zi din fiecare saptamana sa-i pot simti rasuflarea,sa traiesc langa el,sa-l vad.stiu ca sunt o oarecare pentru el,si asa voi ramane,stiu ca gresesc,este un pacat faptul ca-l doresc,dar asta simt.....ce pot face?
De unde stii ca esti imposibila pentru el?
ai pus intrebarea care m-a atins exact in adancul sufletului.niciodata nu voi putea spune ca sunt sigura de un lucru pe care de fapt nu am de unde sa il stiu.dar pentru ca vad acea persoana o singura data pe saptamana ,si astept ziua aceea sfanta cum nu astept nimic altceva,daca ar observa macar faptul ca exist,ar putea sa imi arate acest lucru.dar el pare ca nici nu ma observa,iar eu simt ca il doresc mai mult decat orice pe lume cu toate ca este un mare pacat,amandoi suntem casatoriti,si vietile noastre sunt un pic diferite din mai multe puncte de vedere.dar ma multumesc cu faptul ca exista si...atat.iti multumesc pentru rabdarea de a citi gandurile unei necunoscute.
Intr-adevar o poveste complicata, intensa dar niciodata IMPOSIBILA. Sa nu spui niciodata niciodata, nu este cum se potriveste ci cum se nimereste, daca va fi sa fie pentru tine, asta numai timpul o va decide, implicit voi amandoi:)
Multumesc!
si totusi,astept exemplul tau ,,personal'',poate voi avea de invatat din el,poate imi va da o speranta,poate va fi o lectie,sunt atatea poate....ca ma sperie.eu cer in fiecare clipa,si nu imposibilul,sunt rabdatoare si iubesc numai pentru mine.tacerea,raceala si indiferenta lui nu ma fac decat sa visez ca intr-o zi le voi invinge si voi reusi sa-i ofer toata caldura si pasiunea mea.
Hai sa-ti spun cum te vad eu in primul rand:cand ma intorceam azi acasa m-a frapat o frunza aurie rotindu-sa in spirala perfecta, alunecand pe firul fin de panza de paianjen si m-am gandit la tine, la sufletul tau zbuciumat, care a pierdut linistea. Incearca in primul rand sa iesi din inchisoarea in care te afli, in colivia numita casnicia ta. Trebuie sa gasesti in tine forta si vointa de a o lua de la capat. Pentru noi toti inceputul e dementa, e teama de necunoscut, care ne paralizeaza. Fals! Inceputul poate fi cheia spre eliberare, spre liniste, spre regasirea propriei persoane. Apoi vei avea curajul sa lasi sa patrunda clar in inima ta acea iubire care acum te ameteste, dar mai ales SA LUPTI PENTRU EA!!!! Firul de panza de paianjen e casnicia ta, poate! Taie-l si frunza va trai din nou...
nu voi putea niciodata sa fac asa ceva,cu sacrificiul de a suferi eu ,si cu multumirea ca nu ii voi face pe altii sa sufere.Greutatile vietii ne-au incercat ft.mult si le-am trecut impreuna,nu pot sa las totul in urma si sa alerg dupa raza de soare care sa ma incalzeasca numai pe mine.Iar cel pe care incerc in disperarea mea sa-l numesc ,,iubitul meu'',nu cred ca va renunta niciodata la cea care ii este alaturi si alaturi de care a trait drama vietii lor,au pierdut un copil.Deci aseamana-ma,te rog ,cu o frunza care straluceste atunci cand o raza de soare o incalzeste,iar in rest sta tacuta si firava in copacul ce ia fost sprijin in toate anotimpurile.
Atunci, incearca sa acorzi intreaga atentie celui care traieste pentru tine. Poti sacrifica o viata intreaga alaturi de o persoana pe care nu o vei iubi niciodata?
Te rog,nu spune ca sunt imposibila ,de neinteles,sau poate chiar...nebuna,sau este chiar mai bine sa-mi spui parerea ta ca sa ma trezesc.Dar sunt doua iubiri complet diferite.Pentru al meu simt multa grija,protectie si dorinta de a-i fi bine,asta poate si datorita faptului ca este mai mic decat mine.Iubitul meu imi trezeste multe alte sentimente,cu toate ca este mult mai mare decat mine.Durerea este ca sunt in stare sa analizez ceea ce mi se intampla,sa meditez asupra situatiilor atat de diferite,dar ceea ce simt nu ma lasa sa pun in practica ceea ce ar fi corect.Il vreau si o sa fac tot posibilul sa fie macar un pic de tot si al meu.
Nu va fi de-ajuns niciodata ceea ce primesti de la al tau! Si pana la urma vei simti acea sufocare care nu te lasa sa respiri. Dupa mii de clipe de chin vei realiza ca nu ai alta alternativa decat sa LET IT GO! Unde dragoste nu e NIMIC nu e!
ieri l-am vazut,dupa 2 saptamani!si a vorbit cu mine.Parea un pic stanjenit,oricum mi-a spus niste lucruri aiurea,dar pentru mine a contat ca mi s-a adresat,deci stie ca exist.De atunci sunt obsedata de el,i-am analizat fiecare cuvintel,fiecare privire,gest.Ceea ce mi-a spus are multe interpretari,si nu stiu daca o sa reusesc sa o aleg pe cea pe care a urmarit-o el.Dar sunt fericita,in nebunia mea consider ca este un inceput.Si acum am voie sa visez...vreau sa am voie sa-l ating,sa-l alin,sa-l mangai si printr-o imbratisare sa pot sa-l fac sa inteleaga cat de dor mi-a fost de el.
Indraznesc sa-mi dezvalui o parte din identitate, sa stii de la cine vin toate sirurile astea de cuvinte. Atat am de zis:lupta pentru ceea ce iti doresti pana la capat. Am fost in situatia ta, sa zicem intr-o forma putin diferita. E greu, dar nimic imposibil, viata e mult prea scurta sa te chinui.
Ma bucur Dana,mi-ai fost o buna prietena zilele acestea,si sper sa-mi fii in continuare.poate m-ai inteles un picut gresit,viata cu sotul meu nu este un chin,gandeste-te ca suntem impreuna de 17 ani,dar acum a aparut acest ,,el'',pe care fiind o persoana foarte cunoscuta pot spune ca il cunosteam de mult,dar nu stiu cand a fost momentul in care am realizat ca exista si ca ma atrage.Ti-am spus,este mult mai mare decat mine,insa tot ce tine de el ma atrage,poate nu-l cunosc in adevaratul sens al cuvantului,dar nu ma intereseaza decat ca este el,asa cum l-a creat Dumnezeu,ca exista,ca trei ore din saptamana le sta langa mine,ca pot sa il ating din ,,greseala'',si ca pot sa visez....si sa-mi doresc sa ma prelungesc visul trecand direct la realitate.
Am inteles perfect cum stau lucrurile, nu ma indoiesc de faptul ca ai un om senzational langa tine, dar nu este suficient. Ce se va intampla daca visul tau se va implini, adica sa ai parte de atentia celui care te atrage atat de mult? Nu iti va mai ajunge sa il vezi trei ore pe saptamana sau sa visezi, iti vei dori din ce in ce mai mult, iar asta va afecta cealalta relatie, insa cel mai mult te va afecta pe tine, pentru ca vei ajunge sa il respingi pe cel care iti este alaturi zi de zi. Oricum nu renunta nici o clipa, nu te abate de la ceea ce iti doresti!
Nu o sa incetez niciodata sa-l doresc,nu am cum,pentru ca el este ultima imagine pe care o vad inainte de a adormi si prima care imi apare cand ma trezesc,dar nu stiu daca mai pot spera ca va fi ceva intre noi in aceasta viata.Si el are o familie frumoasa si nu stiu de ce ar dori sa se complice cu cineva asa de sters ca mine.De ce nu suntem facuti sa nu tinem cont de ceea ce se numeste educatie,principii si rationament?De ce nu pot sa-l iau in brate si sa-i spun tot ce simt?Sa rad ,sa plang,sa-l sarut si chiar daca voi fi respinsa sau considerata nebuna,sa pot sa-mi exprim sentimentele.Dar el pare un om asa dur si rece ca uneori nici nu am curajul sa-mi indrept privirea spre el ca sa nu par deplasata avand in vedere locatia in care ne intalnim.Numai timpul si Dumnezeu vor hotara ce vor face cu mine,poate ce este bine sau nu sa se intample,dar niciunul dintre ei nu cred ca vor reusi sa schimbe ceea ce simt.ce pot face?
Sarutmana Georgiana... iaca am hotarat sa intervin si eu in conversatia ta cu Dana, Iubita mea! in ultimul tau comentariu spuneai Numai timpul si Dumnezeu vor hotara ce vor face cu mine, tin sa nu fiu de acord cu tine! Daca iti doresti ceva... INCEARCA sa faci ceva in privinta asta! Poti sa-i atragi atentia barbatului pe care il iubesti in taina...intr-un mod elegant, sa ii arati ca ai sentimente pentru el! Uneori sa-i spui in fata poate fi un Plus in ochii lui, uneori nu! Deminde DOAR de TINE ce vei face, Timpul si Dumnezeu si-au facut datoria, te-au tinut pe pamant pana acum, si ti l-a adus pe el in cale! Nu am de unde sa stiu ce reactie va avea EL (cel pe care il iubesti in taina) poate nici nu va fi ceea ce te astepti tu sa fie pana nu il vei cunoaste "pe indelete" !
Un proverb zice: "Cheia catre fericire este sa ai asteptari putine!" (sau deloc) ... Mergi inainte, fa-ti curaj si SPUNEI! Invita-l la o plimbare, spunei ca ai o problema si consideri ca ar putea sa te ajute in privinta ei ... gaseste ceva sa-l scoti din MEDIUL in care va intalniti de obicei cela cateva ore!
Nu pot decat sa-ti urez BAFTA! Si sa NU ASTEPTI ca timpul sa iti spuna ce sa faca! ACTIONEAZA!!!
Iti multumesc pentru faptul ca ai ,,intervenit'',simteam nevoia sa aflu parerea unui barbat.Dar in nebunia mea ,de fapt sunt lipsita de curaj.O sa-ti marturisesc un lucru...de cateva ore il caut.Am facut o mie de drumuri ca sa-l intalnesc,si intr-adevar era in fata firmei,m-a vazut,a tresarit si s-a intors ca si cum ar fi vrut sa ma salute,numai ca eu am trecut nepasatoare pe langa el,ca si cum nu l-as fi observat.Bineinteles ca pe urma am regretat,pentru ca era o ocazie nemaipomenita sa vorbim,dar imi este frica,este prea serios,dur,are o pozitie prea sus pusa,si sunt ingrozita ca ar putea avea o reactie care sa ma termine.Nu as mai putea sa dau ochii cu el niciodata.O sa-ti spun un secret,noi ne vedem doar duminica la biserica.Ei si atunci spune-mi tu cum pot doua persoane care respecta legile lui Dumnezeu,sa faca asa ceva????
Stii mult prea bine faptul ca iubirea bate orice lege. Insa trebuie sa actionezi cu cap, sa nu te arunci dintr-o data si cu totul, sa te apropii incet-incet de el, sa IL CUNOSTI si el sa te cunoasca pe tine, sa vezi ce ii poate capul, sa construiesti relatia pe care o vrei. Intrebare:ce relatie iti doresti tu cu omul asta, ce aspiratii ai tu de la ea, atata timp cat ai un alt om care traieste zi de zi cu tine si pentru tine?
Exact cum ai spus si tu ,Dana,vreau sa il cunosc.Oricum la varsta mea ,43,si a lui,56,nu cred ca am putea sa ne aruncam fara un pic de rationament in ceva ce s-ar putea sa nu mearga.Tocmai de aceea evit un pic ,cu teama ,sa fie un inceput,pentru ca il vad asa de respectuos,de simtit,delicat,si nu vreau sa par indrazneata sau poate chiar vulgara.Intr-adevar voi face tot posibilul sa nu grabesc lucrurile,si daca va dori sa fie ceva,sa faca el totusi primul pas.Nu pot spune ca vreau ceva anume de la el,ci doar sa fie un inceput,ma atrage prea mult,simt ca il doresc,poate pur si simplu pentru a sta de vorba cu el,pentru a-l tine de mana,sau in brate.
Multi inainte, Georgiana!! In locul tau nici nu as mai sta pe ganduri! As actiona si as lupta cu toate armele posibile pentru ceea ce imi doresc! Esti o persoana suficient de matura, zic eu, pentru a avea stapanire de sine si a lua cea mai corecta decizie pentru sufletelul tau! Gandeste-te numai la el si da-i ce cere! Am mai spus: viata e crunt de scurta
Multumesc foarte mult,la fel si voua.Intr-adevar,chiar parca m-ai cunoaste,am o putere foarte mare de a fi lucida in orice situatie,adica oricat as iubi,as dori si as astepta pe cineva,daca simt ca nu impartaseste aceleasi sentimente,cu sacrificiul de a suferi enorm,cu obrajii plini de lacrimi,buzele muscate si sufletul pustiit,renunt.Iar in momentul acesta,eu o oarecare in multimea de oameni,il caut,il caut,il striga tot sufletul meu,iar el... care ar avea mult mai multe solutii sa ma gaseasca,nu face nici cel mai mic efort!Deci daca nu il interesez ,ce se va intampla cu mine?Trebuie sa gasesc raspuns in primul rand la intrebarea,,Oare ii trezesc catusi de putin interes?'',pentru ca se stie foarte bine ca dragoste cu sila nu se poate.Te rog tine-mi pumnii!
Din tot sufletul iti tin pumnii si ma gandesc la tine. Ai incredere in tine si mai ales, nu inceta sa crezi in ceea ce iti doresti, pentru ca daca TU INSATI nu crezi, totul e degeaba. Multa bafta si astept vesti, oricare ar fi ele. PUP
Iti multumesc.Nu ti-am mai scris din teama de a nu te plictisi cu aceleasi sentimente,cautari,dureri.Atunci cand se va intampla ceva demn de semnalat,vei fi prima careia imi voi descarca sufletul.Deocamdata aceleasi saluturi,poate ceva mai multe zambete,dar nici un pas spre ceea ce sper eu totusi sa fie.Si totusi ma hranesc din sperante,vise,asteptari.
Te pup si iti multumesc ca existi!