Archive for noiembrie 2014

Mai taaaicaaaa, fusai mai daunazi la nepotu-meu Suca! Ala nebunu, de m-a dus prin Franta si prin Jermania. Va zisai ca e nebun, nu?

Cum ajunsai la el ma apuca rasu´, era imbracat in capot de baie, si avea in mana o ... chestie, parca era pistol de´ala din filmele cu extraterestri. Mai sa-i dau una peste bot cand il vazui cu dracia in mana!

Il luai la intrebari n-auzi, sa zica imediat ce e cu dracia aia din mana pana nu scot cureaua de la nadragi si il articulez de nu se vede. 
Imi explica mie ca dracia este un Epilator - aparat de epilare definitiva! Iaaaaauzi, zisai io; nebunu deveni cocoana si se joaca cu "epilatauru´" sau ma insel io? Jur ca nu mai pricep nimic. Pai imi zise nebunu ca isi cumpara un aparat Silkn Flash & Go Luxx aparat pentru epilare definitiva cu lumina pulsatila IPL si ca are de gand sa scape de parul de pe gat o data pentru totdeauna. Acu´ are dreptate saracu, ca a dat la bani pe camasi de m-am saturat eu. Cum isi cumpara camasi, cum "le roade" reverele cu barba si parul de pe gat de parca are Glaspapier in loc de barba. A mai fost el la saloane de epilare definitiva, dar a zis ca il costa prea mult toata treaba. Asa ca a decis sa faca o investitie pentru el. 

Acu´ e treaba lui ce si cum face, oricum nu inteleg eu cum sta treaba cu Epilarea ... cu tehnologia IPL, lumina pulsatila si alte cele. Tot SF-uri sunt pentru mine! 

Incerca saracu sa imi explice ca parul se poate epila definitiv... ca acum exista metode sigure si sanatoase pentru asta, imi arata si niste imagini ca sa pricep mai bine.

 
Cred ca sunt eu mai greu de cap. Nu se prind chestii atat de tehnologice de mine. Il las pe el sa se epileze si eu merg sa vad un meci de fotbal cu vecinu´ Vasile! Daca vreti explicatii, intrebati direct la baietii si fetele de la Silk´n! Sigur o sa va explice mai bine decat mine cum sta treaba cu parul si epilarea definitiva. 


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014





Buhuhuuuu!!!



Frica este una dintre cele cinci emotii primare. Frica este singura emotie care poate sa fie contructiva sau distructiva. Ca sa nu ne bagam asa de rau in ceata, sau sa nu va ia frica incepem cu un filmulet amuzant, care ne aduce FRICA in prim plan! Asadar vizualizare placuta!



Acum dupa ce a trecut Frica, sa stam de vorba putin mai serios. 

Ce este FRICA? 
Conform Dictionarului Explicativ al limbii Romane: 
"FRICĂ s. f. Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj.Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nicio) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc. ◊ Expr.A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē."

Sau dupa WikiPedia: 
Frica este un mecanism de supraviețuire ce apare ca răspunsul unui om la o amenințare concretă, de obicei negativă. Frica este legată de anxietate. Aceasta depinde de persoană și poate varia de la prudență la fobie și paranoia. Ea ține de mai multe stări, printre care grija, anxietatea, teroarea, paranoia, oroare, panică.

Acum, ca am inteles ce inseamna sa ne fie frica, am sa va povestesc ultima mea "mare frica". 
Deoarece am un loc de munca diferit de al surorii mele si trebuie sa fac naveta intr-o cu totul alta directie decat ea, aveam nevoie de un alt autovehicul. Dupa lungi cautari si peste 30 de masini "probate", am decis sa imi cumpar "aproape" masina visurilor mele (spun asta pentru ca doar culoarea nu este asa cum imi doream: Albastru (M2) Metalizat).
Nu mai spun ca a trebuit sa dau pe ea "o carca de bani" (eu vroiam ceva mai ieftin, dar sora mea, ca femeia, a sarit cu gura pe mine: "- Ia-ti ma o masina mai noua, chiar daca e mai scumpa, ia-ti-o cu mai multe dotari, ca daca e veche si e "troaca", dai banii degeaba pe ea!"), dar chiar are multe imbunatatiri sau dotari. Unde mai pui, ca si la "Test Drive" s-a comportat cel mai bine din peste cele 30 de vehicule testate. 
Toate bune si frumoase, decizia o data luata, banii dati, a trebuit sa ridic masina la doua zile dupa incheierea contractului. Asta deoarece am solicitat personal o inspectie tehnica noua. 
Pentru ca eu lucrez dupa amiaza si masina trebuia "ridicata" dupa ora 16, am trimis mesagerul de incredere (sora mea) sa aduca acasa vehiculul. Ramasese stabilit ca atunci cand ajunge acasa imi va da de stire. In conditii normale de trafic si vreme, drumul de la Dealer-ul auto pana acasa la noi, nu dureaza mai mult de 30 de minute. 
S-a facut ora 17. Nici o veste de la sora mea. S-a facut 18:00. La fel! NICI UN SEMN! Mai astept juma de ora (mi-am zis eu in gand, in timp de lucram) si sun indiferent ce ar fi! 
Ce sa mai treaca juma` de ora, ca la maxim 10 minute ma suna sora mea: "- Salut! Inca NU sunt acasa! Masina mi-a aratat ceva erori pe bord si nu pricep eu prea multe. Am sunat inapoi la Dealer si mi-a explicat ce si cum. Sunt in parcare pe autostrada si a trebuit sa pun apa in sistemul de racire. Si culmea nu am decat apa minerala." 
De aici au inceput palpitatiile mele. Ce s-o fi intamplat? In urma cu doua zile era totul perfect! Ar fi trebuit acum sa "zboare" nu sa dea erori pe bord... 
Astfel m-au chinuit intrebarile si fricile, angoasele si frustrarile, timp de ca. doua saptamani, pana am reusit sa merg cu masina buclucasa la un "mecanic adevarat". Pana am ajuns la mecanic, am vorbit cu o gramada de oameni. Multi dintre ei sunt oameni cunoscuti in timpul serviciului (lucrez cu oamenii, sunt FizioKinetoterapeut), am vorbit cu prieteni de acasa, am folosit comunitatea online pentru mai multa informare si cautare de solutii pentru problemele masinii mele. Ce a fost in sufletul meu, nu pot descrie in destule cuvinte! Insa, cand mecanicul a dat verdictul: " - Domnule, masina aceasta este buna! O mai folositi fara probleme inca 10 ani de acum incolo, doar cu inspectiile periodice la timp, motorina si ulei", parca imi topaia sufletul de fericire.

Desi mi-a dat emotii, iar pretul a fost "putin" cam mare pentru contul meu bancar, sunt foarte multumit de masina MEA! 


Consider ca frica mi-a fost inlaturata, cu ajutorul comunicarii atat online cat si offline. Intotdeauna, exista o cale de rezolvare a problemelor, comunicarea este una dintre ele.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Cu drag imi aduc aminte de prima iesire in OFFLINE! 
O mana de oameni ne-am adunat intr-un bar din orasul nostru Alb Albastru, Craiova. 
Sper sa zic bine, initiatorul acestei ide a fost nimeni altul decat cel mai Cretzului om pe care il cunosc! Razvan Damian Irimescu, un om cu un ras ce te face sa pierzi orice urma de tristete sau suparare! Apoi, la acel BeerMeet Blogosferic a fost si Marius Calugaru zis Blogatu, care dupa o bere deja era cel mai fericit, limba i se impleticea si nici lui nu-i venea sa creada ca... s-a ametit. Nu in ultimul rand il mentionez pe Daniel Botea. Cel mai Natural OM pe care il cunosc. O pofta de viata, naturala, de neinchipuit. El este omul care m-a convins pe mine, si pe altii din cate am auzit, sa particip la SuperBlog. Un concurs pentru bloggeri mici ce au ganduri mari. Acum poate cea mai longeviva competitie blogosferica din Romania, si cu siguranta cea mai mare Comunitate pe una din platformele de socializare. Mai exact pe Facebook. 


A fost prima iesire tip Beer Meet, apoi au venit altele si altele ... LUNAR! Traditia s-a exitins, si s-a ajuns la un Sport Beer Meet Blogosferic sau Social Media.

SuperBlog mi se pare ca poate detine titlul de cea mai mare adunare in OFFLINE a Online-ului.
Galele SuperBlog reprezentand unul din cele mai frumoase intruniri la care un om din ONLINE poate participa in Offline. Eu am participat numai la o gala SuperBlog, cea din 2013 (sper sa ajung si la cea din 2014). Oamenii din spatele Online-ului, sunt EXTRAORDINARI! Aici vorbesc despre Toata comunitatea SuperBlog, de la organizatori, sponsori, pana la noi, bloggerii participanti. 

Consider ca astfel de iesiri din Online in lumea Reala a Offline-ului sunt binevenite si aduc numai lucruri bune, atat comunitatii locale, cat si comunitatilor generale, fie ca sunt ele Online sau Offline.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014

Habar nu am ce inseamna sa fii partener MEDIA! 
Habar nu am cum as putea sa impresionez pe cineva pentru a putea deveni partener MEDIA! 

Dupa mintea mea habarnista, a fi partener media inseamna sa ai DEJA o imagine, sa poti sa impartasesti ideile, viziunile si parerile tale catre cat mai multi OAMENI, indiferent de care ar fi mijloacele media folosite. 

Dar, ca sa raspund provocarii SuperBlog 2014, pe mine nu ma recomanda nimic pentru a deveni partener MEDIA. Poate doar spiritul haios si nastrusnic si capro-ursos sau urso-capros. Daca stau bine sa ma gandesc, SuperBlog ar trebui sa fie mandru ca am ales sa imi trimit "animalele" in padurea online-jurnalistica.
Responsabilitatea de a fi partener media cred ca ar fi mult prea mare pentru umerii firavi ai CapreiMele. Nici macar domeniu propriu nu am. Cititori nu sunt o sumedenie; probabil as avea sanse mai mari pe parte de promovare atunci cand as fi fata in fata cu lumea, la un blog meet local, sau la beer meet de oameni internetonauti si bloggeri. 

Dar daca nu am eu talent in a fi partener media, cum spuneam mai sus, am sa impresionez juriul Ultimei Probe din Superblog 2014 atunci cand am sa aduc un zambet pe buzele TUTUROR celor care vor citi acest articol. 

Urmatorul videoclip va fi inchinat 100% Ralucai Cincu. Ea va fi la fel de bucuroasa (sau chiar mai mult) atunci cand ne va juriza TOATE articolele. :D


Si daca tot a venit vorba de oite vesele, TREBUIE sa aducem in discutie si ceva Lupi nu? 
Relatez mai jos ... cel mai tare banc cu lupi din istoria bancurilor: 

Doi lupi planuiau sa fure oi de la stana unui cioban:
- Asteptam sa se lase seara!
- Si ?
- Cum "si" !? .. Mergem sa dam lovitura la stana ciobanului.
Doar ca dintr-un copac, o pasarica aude tot ce planuiau ei si ii spune ciobanului; ciobanul auzind ce aveau de gand sa faca lupii, se inarma cu o bâtă si astepta sa se lase seara ...
Miezu´ noptii, bezna afara, cei doi lupi erau in drum spre stana. Ajunsi acolo s-au contrazis care sa intre primu` si intr-un final intra ala mai destept ...
Deschide poarta usor, baga capul si ZBANG!! O bâtă`n bot de la cioban!
Lupul, tinand mana la nas se intoarce catre celalalt:
- Ba, intra tu primu` ca pe mine ma bufnește râsu`!


P.S. Cu speranta ca am reusit sa aduc macar un mic zambet in coltul gurii si sa descretesc putin fruntile, sunt sigur ca voi participa (si mai activ) la Spring Super Blog 2015 ... cat si la SuperBlog 2015! Experienta din anii trecuti, organizatorii, oamenii ma fac sa vreau MEREU sa ma reintorc in gasca SuperBlogosferica.

Acest articol a fost scris pentru ultima proba din SuperBlog 2014. 

Ma dusai mai daunazi la o plimbare pe centru. Cum stateam eu asa linistit pe o banca si savram o tigara, imi atrasa atentia o domnisoara. Bruneta, inalta, proportionata frumos ... cum ar zice olteanu, o dama BINE! :D

Stand eu asa si admirand bunaciunea zilei, mai mai sa imi cada tigara din mana cand vad ca domnisoara ma fixeaza cu privirea si vine tinta inspre mine! Cu pasul apasat, rochita-i rosie si un "suflet" jucaus nevoie mare, venea croita catre mine! Pe umarul stang avea o geanta neagra lucioasa!

- Buna ziua, numele meu este Maria Farmecescu!
- Aaa...aaa Buna ziua, incantat! Zisai eu incurcat in cuvinte.
- Vreau sa aflu parerea dumeavoastra despre ingrijirea feminina. Imi puteti raspunde la cateva intrebari?
- Cu mare placere va raspund, dar de ce credeti ca as avea eu habar despre ingrijirea feminina? Arat eu asa ... efeminat?
- NU! In nici un caz, ba din contra, pareti un om cu un caracter puternic masculin (in capu meu .. hai hai .. mai taie din ele).
- Ahahaha, multumesc multumesc, nu cumva incercati sa imi vindeti gogosi? Ca doar e la moda!
- Domnule, cu respect, daca va deranjeaza aceasta conversatie, va urez o zi buna si frumoasa!
- Hei ... doar glumeam si eu cu dumneata! Nu vreau sa iti stric zambetul frumos! (pfff... pe asta de unde am scos-o?)
- Bun! Atunci va rog sa imi spuneti ce conteaza pentru dumneavoastra la aspectul exterior al unei femei.
- Pff... grea intrebare. Conteaza aspectul exterior dar nu este asa de important. Cel putin pentru mine. Un aspect general ingrijit este de ajuns pentru o tinuta care sa atraga privirea, poate ati observat ca privirea mi-a fost atrasa de aspectul dumneavoastra ingrijit.
- Da? Nu am observat!
- Siiiigur ca da! Daca nu observati ca ma ... "holbez" la dumneavoastra, cum ati venit asa .. direct, tocmai la MINE!?
- Aaa .. pai .. v-am spus mai sus, consider ca sunteti un barbat care ar avea habar despre regnul feminin.
- Da .. da! Bine, fie ca dumneavoastra. Atunci sa continuam cu raspunsul la intrebarea dumneavoatra. La o femeie imi place parfumul; apreciez modul in care stie sa isi asorteze tinuta, aici vorbim despre tinuta ca un Tot: de la combinarea hainelor, culoare, asortarea gentii cu pantofii pana la culoarea unghiilor.

- Ma bucur ca ati adus vorba despre unghii. Ce parere aveti despre unghiile mele?
- Umm... de obicei nu ma atrag unghiile cu oja Neagra, dar cum am spus mai sus, asortarea culorii unghiilor cu geanta, cu pantofii ca un tot unitar, ma fac sa apreciez toata imaginea, de ansamblu.
- Va multumesc pentru sinceritate, oja se numeste Enjoy your dark side si apartine colectiei de lacuri Farmec Collection 2014, nu ca ar trebui sa va intereseze acest aspect, dar poate aveti o iubita si poate isi doreste o astfel de oja Farmec
- Multumesc si eu pentru intentie, si nu, nu am o prietena sau iubita, banuiesc ca asta era intrebarea in fond si la urma urmei! Sau... ma insel?
- Ummm (zice domnisoara imbujorata toata) sa fiu sincera, imi pareti interesant, cum am spus mai sus. Stiu ca nu se cade ca o domnisoara sa invite pe cineva la o cafea sau la un suc, dar... (cu o voce tremuranda) mi-ar face placere daca am continua chestionarul undeva mai ferit de ochii trecatorilor. 
- Suna tentant, chiar aveti Farmec in ceea ce faceti si am sa accept invitatia. 
Pot mentiona ca am fost placut impresionat de latura intunecata a timpului petrecut in compania domnisoarei Farmecescu. 

Mai departe las imaginatia sa lucreze si vreau sa multumesc competitiei SuperBlog 2014 pentru ca imi pune mintea la contributie si Farmec ca stie cum sa ne faca pe noi, cititori si scriitori de bloguri, interesati de produsele lor. 


P.S. Concertul ROCK a fost foarte HARD! Hard Rock!


Cafeaua!
Pentru mine cafeaua reprezinta "licoarea zeilor". Cel putin a Zeului Capra si a Ursului ce ma intitulez.



Nu pot sa imi incep ziua fara o CAFEA! O cafea fierbinte care sa imi trezeasca simturile si sa ma duca cu bine peste provocarile zilei ce urmeaza! Dar daca am cafea deja facuta de seara .. sau cu o zi inainte, nu ma deranjeaza sa beau cafeaua rece. Precum zicala aceea despre pizza:  pizza este ca sexul, e buna oricand! Eu am reformulat zicala si am adaptat-o la CAFEA! Cafeaua este ca sexul, e buna ORICAND! 


Ma intreba cineva cum prefer cafeaua, sau mai bine zis care metoda de preparare. Nu conteaza pentru mine! CAFEAUA E CAFEA! Fie ca este cafea la ibric, sau cafea in baie de nisip, sau cafea la espressor sau filtru, eu IUBESC cafeaua! As putea spune ca-s dependent de cafea.

Momentan folosesc un filtru de cafea, un filtru care isi face treaba destul de bine pentru gusturile mele, desi mi-ar placea sa am un espresor profesional. Am vazut pe magazinul MarketOnline.ro  un espresor Philips profesional ce imi face cu ochiul. Acum trebuie sa ma apuc sa strang banutul sau sa il mituiesc pe Mos Craciun... poate imi aduce si mie un exemplar cafecios! 


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014



Pornind de la urmatorul filmulet, creat de cei de la Toyota, am de gand sa va povestesc cateva intamplari REALE despre cat de GRAVA este folosirea telefonului mobil in timp ce conduceam. Stai stai!!! Ma refer la folosirea lui FARA utilizarea dispozitivelor de tip "maini libere". 

Adica folosirea telefonului mobil pentru a scrie SMS-uri sau verificarea e-mail-ului, sau a binecunoscutului "perete" de pe Facebook. 

Acum ceva vreme, cand conduceam Dacia 1410 a lu' tata, (ultima Dacie inainte de Loganul actual) ... se facea ca veneam eu de la munca cu frumoasa masina, ma aflam in cartier la numai cateva strazi de destinatie, dar ... PAC vine SMS-ul! Pai daca vine SMS-ul e MUSAI si IMPERIOS necesar sa verific ce si cum si cine si cum si cand... si asa mai departe. 

Astfel, iau telefonul in mana dreapta, rulez cu nu mai mult de 20-30 de km pe ora, drum drept, stiam ca undeva in 50-60 de metri am de virat stanga. Nici o problema imi spun! Eu Tarzan puternic, sau pui de NAPOLEON, fac de toate in acelasi timp ca dureaza numai o secunda pana deblochez telefonul si citesc SMS-ul. Zis si facut. Am deblocat telefonul, rulam cu aceeasi viteza FOARTE MICA (din mintea mea), nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la virajul la stanga. Desi puteam sa merg mai departe si sa virez pe urmatoarea strada la stanga, am decis sa fiu acelasi Tarzan...si sa pun frana si virez puternic! Bineintelesc ca inevitabilul s-a produs! 

Cum care inevitabil? Accident! Nu, Nu cu victime (de data asta am scapat fara sa fiu vatamat si fara sa vatamez pe nimeni). Ce s-a intamplat? Am intrat cu roata dreapta, fix in bordura inalta de 20 de centimetri. Din bordura repectiva, am acrosat un mic pomulet, era un pui de pom, abia pus de cei de la spatii verzi. Dar ce se intampla daca acel pom era ... un COPAC in toata puterea? Mai eram acum sa va povestesc aceste chestii? Nu, nu cred ca mai eram sau cel putin aveam de suferit o perioada! 

Desi viteza de rulare nu era una foarte mare, am reusit sa indoi frumusete de geanta plus sa SPARG cauciucul! La impactul cu micul copacel, s-a zgariat foarte putin aripa dreapta fata, insesizabil dar eu stiam ca e acolo. 



Cel mai vatamat a fost proriul EGO de Tarzan si Napoleon atotstiutor conducator intr-ale volanului. O secunda de neatentie poate duce la multe alte probleme. 

Din fericire, din aceasta poveste am iesit doar cu mici pagube materiale. Dar ce ma faceam daca pe trotuar era un copil la joaca sau un om care venea ca si mine de la serviciu? Grrr ... mi se face pielea de gaina cand ma gandesc la treaba asta. 

Eh ... ca am zis ca va mai povestesc intamplari interesante cu TELEFONUL mobil la volan, iata inca una, care, este si mai periculoasa decat cea de sus. Din fericire si aceasta s-a terminat cu bine. De atunci nu mai folosesc telefonul mobil la volan decat atunci cand sunt sunat: raspund si pun telefonul pe modul difuzor sau folosesc un dispozitiv Hands Free.

Da, ziceam de "frumoasa poveste" inspaimantatoare. Impreuna cu mai multi prieteni, ne-am hotarat sa mergem la o plimbare in afara orasului! Am zis sa mergem pe la Bucuresti si apoi sa mai vedem, planul fiind sa mergem catre munti, spre Valea Prahovei, sa vedem Brasovul sau macar ceva din zona respectiva. 

Bun, zis si facut. Am facut bagaje, amm facut plinul la Loganul cel aproape nou al tatalui meu. Dimineata devreme plec la drum sa "culeg" colegii. In oras toate bune si frumoase, dimineata, racoare, frumoooos zic. Am cules partenerii de calatorie si am pornit la drum catre Bucuresti. Undeva pe drumul intre Craiova si Pitesti, exista o zona de linie dreapta. Acolo, este limita la 90 de kilometri pe ora. Tocmai in acea zona a inceput telefonul sa imi sune. Dau sa-l scot din buzunar... nu reusesc. Circulatie destul de mare, camioane, masini mici... se mergea bine, dar era aglomerat pentru ora aceea matinala (sa fi fost 6:30 -7 ?). Pana la urma s-a inchis telefonul meu! La scurt timp dupa aceea primesc SMS! Bata-l vina de SMS! Din nou ma chinui pana imi scot telefonul din buzunar, cred ca nu ati uitat, rulam undeva la 90 de km pe ora, reusesc sa il scot din buzunar si dau sa il debochez! Nu reusesc, caci in fata mea vad doua stopuri ale unui camion. Bineinteles ca ii articulez franei un picior de mai mai sa il dau cu capul de parbriz pe copilot. "Hoooo prrrr sneaaa´ "... imi zic in gand! Asta nu e a buna! Bineinteles ca doza de curiozitate este mult prea mare. Reduc viteza, imi las ceva distanta intre mine si camionul din fata si  zic ca acum am destul spatiu de respiro sa pot citi in pace SMS-ul. 
Din nou, deblochez telefonul, ma uit sa vad cine mi-a scris si de ce asa de matinal; era unul dintre colegii DIN MASINA! Avea chef de baza! Citesc eu intreg mesajul, desi vazusem cine era expeditorul mesajului, era o frumusete de BANC! Desi putea sa il citeasca pentru toti cei aflati in masina, a preferat sa mi-l trimita prin SMS. 

Intre timp, nu uitati, eram totusi in trafic. Pana am terminat de citit mesajul text si sa "percutez" gluma din el, m-am apropiat destul de mult de camionul din fata, am avut vizibilitate buna asa ca am zis... ACU´ e momentul sa il depasesc! 

Aici a inceput DANSUL! Si la propriu si la figurat. Deoarece ma uitam in TELEFON, nu m-am asigurat in momentul in care am inceput depasirea. Din spatele meu, deja era cineva cu o masina mult mai puternica decat Loganul nostru cu motor de 1,2! Probabil "mi-a umplut frigiderul de carne" in timp ce claxona, dadea din faruri si cu jumate de roata era in afara carosabilului, PE PARTEA CEALALTA a strazii! 

Normal ca m-am speriat, atat eu cat si cei din masina. Primul instinct fiind de a trage puternic de volan la dreapta. Atat mi-a trebuit! Carosabilul, desi era uscat, era usor murdar cu ... pietris sau pamant sau ceva pe care masina mea a inceput sa ... DANSEZE! A derapat, pentru cei care nu stiu ce inseamna sa faci masina sa danseze pe carosabil. Am iesit si noi putin in afara drumului, dar spre norocul si fericirea noastra nu destul de mult cat sa intram cu masina in capul de pod ce s-a aflat la numai cativa centimetri de noi! 

Cred ca va puteti imagina ce spaima am tras nu? Stiti ce se putea intampla atunci cand, la aproximativ 90 de km la ora, o Dacia Logan plina cu pustani de 25-30 de ani, intra FRONTAL intr-un cap de pod nu? 

Da! Am fi ajuns titlul principal pe prima pagina a unui ziar sau stire la Jurnalul de la Ora 5. Nici nu vreau sa stiu cum ar suna acel titlu. Pielea mi se zburleste atunci cand ma gandesc la acele momente. 

Deci va dati seama ca am avut ceva experiente... NEPLACUTE cu telefonul mobil la volan! 
Asa ca va sfatuiesc pe toti cei care NU vreti sa treceti prin asa emotii, SA NU FOLOSITI TELEFONUL MOBIL LA VOLAN, cel putin nu pentru a scrie/citi SMS-uri, e-mail-uri, sau Facebook. Folosirea unui sistem "Maini Libere" iti poate salva viata, atat tie cat si celor din jurul tau! 

Asadar nu imi ramane decat sa iti urez: 


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog2014

Apoi mai tataaa, fusei plecat cu pluta in ultimele zile, uitai si cum ma cheama, si cum ma striga, parca as fi fost de mamaliga.
Mmmm mamaliga zici? Pai langa mamaliga sta bine o Branza. Nu?

Si aci nu vorbim de ORICE branza si ce CEA mai Branza dintre branze!
Acu´, poate nu aflasi, da iti spui acu´: eu sunt cel mai MARE FAN BRANZA. Desi sunt expat si, de ceva vreme n-am mai pus gura pe branza buna de acasa, simt cum vena pulseaza de fiecare data cand aud de Branza de la Delaco.

Chiar daca sunt departe de casa, si nu gasesc in magazine produsele mele branzoase, sunt un dependent de branza!

Da! Si tu o sa devii dependent de branza atunci cand vei gusta oricare dintre produsele Delaco!

Da stiu, la cat de mult vorbesc despre branza si cat de mult imi place branza in general, as putea fi cel mai bun promoter pentru branza. Sau daca stau bine sa ma gandesc, cred ca as aduce paguba in stocul de branza. As da iama in branza (statului) pentru clienti, mai rau ca Soricelul Jerry din Tom si Jerry.

Cred ca as face orice pentru ca potentialii clienti sa NU puna mana pe pretioasa mea branza, cel putin nu pe cea pe care o am eu de oferit ca produs PROMO.

Hmmm ... sa ma gandesc cum as face sa nu ajunga branza decat la cei mai adevarati fani branza.
As juca poker pe branza, daca pierd .. iau branza, daca castig, tot iau branza :D , oricum ar fi voi avea o mana buna, nu de alta dar eu fac cartile nu? Muahahaha!

Sau as incerca sa fiu magician, Uite Branza ... HAP ... nu e branza! (ba este, la mine in stomac :D) Din nou, tot eu sunt in avantaj, doar stiu sa fac magie cand sunt in preajma branzei.

Sau ... hmmm ... as gasi un colaborator la fel de Fan Branza ca si mine, si atunci cand se apropie cineva de branza mea cea pretioasa, el ar veni in apropierea standului meu si... ar sufla nasul zgomotos, sau s-ar preface ca sufla nasul, astfel incat doritorii de branza mea sa-si puna pofta in cui! (Bineinteles ca am face prada jumi-juma)

Mda, ce sa spun eu, mare branza nu cred ca ar face Delaco cu mine, la cat de gurmand sunt si nastrusnic in idei! Poate nu as fi eu cel mai bun promoter pentru produsele branzoase, daaar cu siguranta as fi haios si lumea ar tine minte atat produsele cat si promoterul haios si nastrusnic.


Acest Articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Pentru ca traim perioade agitate din punct de vedere politic si economic ... cel putin pe teritoriul Romaniei, mi-a venit o idee despre cum s-ar putea pune toate lucrurile la punct. 

Sunt o persoana TOTAL apolitica, nu tin nici cu dreapta, nici cu stanga. As putea spune ca as fi un adept al regalitatii dar, cred ca perioada aceea a istoriei a trecut peste mine si nu o voi apuca in  Romania in aceasta viata. 

EU cred ca s-ar gasi solutii la problemele economico-politice ale Romaniei actuale. O foarte buna solutie, ar fi metoda TEAM BUILDING! 

Ma refer la tehnicile nonformale de invatare si de colaborare. Fie ca vorbim despre oameni politici, sau colegii unei echipe manageriale a unei firme, fie ca vorbim despre echipa de fotbal indragita, sau despre un club de canotaj, eu consider o activitate de genul TEAM BUILDING ca fiind o solutie optima. Aceasta iesire din cotidian si din formatul propriu-zis fiecarei activitati in parte, ar putea aduce un suflu nou in felul in care se lucreaza in politica romaneasca (si nu numai).

Daca nu stiti ce inseamna Team Building va explic eu acum: reprezinta relationarea/coeziunea unei ECHIPE, de orice natura ar fi ea, in afara tipului normal de activitate. Reprezina o suma de activitati, de obicei recreationale, menite sa UNEASCA echipa, sa creasca increderea intre parteneri (de afaceri, politici, dans, echipa de sport ... etc. ) 
Cel mai bine gasim raspunsul în următoarea imagine:


Ca si locatie, pentru a incepe lucrul in ECHIPA si a crea astfel echipa competitiva pentru "repararea" Romaniei, as alege o statiune montana. O statiune montana ce imi este alaturi de suflet, o statiune montana ce m-a gazduit de nenumarate ori. Este vorba de statiunea montana STRAJA

Un prim motiv pentru care as alege aceasta statiune ar fi ca aceasta statiune este situata la o altitudine nu chiar atat de mare incat sa poata vre-un participant (politic) de la Team Building la munte sa zica ceva despre aerul rarefiat, lipsit de oxigen, care ar putea incetini procesul de gandire/creativ. Un al doilea motiv ar fi superba melodie a lui Grigorie Lese  - Canta cucu-n Bucovina, care, desi vorbeste despre Straja Tarii Romanesti din vremuri apuse, adica armata de mai demult, pe mine ma trimite cu gandul la statiunea montana Straja. Iar faptul ca sunt departe de casa si lucrurile se percep "altfel" de aici, ma face sa vad aceasta melodie ca foarte potrivita in contextul politic actual.


Lasand politica la o parte, in statiunea Straja se pot organiza tot felul de activitati cu specific montan. Pe perioada iernii este una din cele mai frumoase statiuni de Ski din Romania, iar pe perioada verii ne putem bucura de natura si aerul curat de munte. Aici se pot organiza pentru copii tabere la Straja, sau de ce nu un cantonament la Straja

Ca si locatii de cazare se pot gasi nenumarate cabane, insa eu recomand Vila Alpin. Ospitalitatea gazdelor, caldura cu care se prepara bucatele alese si intreaga locatie, fac ca aceasta vila, Vila Alpin, sa fie locul perfect pentru a organiza "cartierul general" al unui Team Building la nivel inalt in Straja

Pe langa beneficiile materiale si naturale de care statiunea Straja dispune, as pune un usor accent pe partea divina a acestei statiuni. Este bine stiut faptul ca, statiunea Straja este unul din punctele energetice pozitiv incarcate, cu legaturi solide cu alte campuri energetice din tara si din lume. Aceasta legatura energetica ar da poate o noua lumina celor implicati in aceasta activitate de tip Team Building si aici ma refer la "preabunii" nostri parlamentari si guvernanti. Poate poate se va gasi o cale de COMUNICARE, o cale catre rezolvarea unor probleme care ne privesc pe toti. 

Cu speranta de mai bine, abia astept sa ma reintorc la STRAJA! 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Apoi măi dragii moşului, mă puse Sucă, nepotu-meu, ăla de mă convinse să fac prima cumpărătură de la un magazin online, mă pusă să povestesc despre cum era pe vremea când nu exista Internetu'! 

Mă, n-auzi?! Pe vremea când eram io tânăr, nu exista "feisbuce" d'astea, sau "mesinger", sau mai ştiu eu ce minunăţii de pagini de internet. Pe vremea mea, dacă vroiai să afli ceva, cea mai bună metodă era POŞTAŞUL! 
Da. Ce te miri nepoate? Pe vremea mea, dacă vroiai să afli cum mai merge treaba la oraş, ce s-a mai întâmplat prin lume, trebuia să stai de vorbă cu poştaşul. Sau dacă ajungeai să-ţi faci vre-o mândră de mai departe, tot cu poştaşul trebuia să colaborezi! 

Ţin minte şi acu' prima scrisoare. Mi-a scris-o o domnişoară de la Iaşi. Raluca o chema, mi-a trimis o scrisoare de câteva pagini bune, parfumate. Pe lângă scrisoare am primit şi o poză color cu ea: era îmbrăcată într-o salopetă albastră, cu un tricou cu dungi de marinar. Îmi aduc aminte cu nespusă plăcere cum îl luam la întrebări pe Poştaş: Nea Miticăăă vre-o scrisorică pentru mineee? Hai spune-mi că ai o scrisoare de la Iaşi şi dau o cinzacă de ţuică.

Phuuuiii .. veselie mare pe capul meu când primeam câte o scrisoare. Am corespondat asa o perioadă, până când ... n-am mai scris. De ce .. nu ştiu, da' n-a fost să fie. Însă o să îmi aduc aminte cu drag de roşcovana de la Iaşi şi emoţia primei scrisori parfumate.
Acum .. cu internetul ăsta, nu mai ai treabă. Vorbeşi cu copii, cu nepoţii, cu iubita din Paris, sau în oricare capăt al lumii mintenaş. Sau şi mai mult, vrei să cumperi ceva, pac... te-ai băgat pe Internet, ai pus produsul căutat în coşul virtual şi numa' mâine nu-i poimâine a ajuns produsul căutat acasă.

Ca un exemplu, mai zilele trecute nu mai vru' neam de neam să meargă internetul acas' la mine, îl sunai repede pe Sucă al meu şi îi zisăi: - Nepoateeeee!!! Belea mare, hai vino repede la mine că ARDEEE! Arde n'auzi! 
În câteva minute, într-o fugă ajunse nepotu'meu la mine, gâfăind ca un mistreţ fugărit. Mă luă la întrebări că ce arde, că ce păţii! Uitai paremi-se să-i spui că nu mai merge Internetu auzi! Când îi spusei, mai-mai să mă ia la ceartă! S-a făcut mare Sucă auzi, se umflară muschii pe el. Îi zisăi să stea potol' că scot cureaua de la pantaloni şi îi dau o mamă de bătaie de o să-i ţâţâie curul două zile. 
Se mai linişti şi se apucă să se uite p'aci prin casă să vadă unde-i buba! 
Căută el ce căută şi îmi zise că mi s-a ars ruterul. Mă uitai urât la Sucă şi îi zisăi să nu mă ia pe mine cu d'astea că îl înjur 30 de minute fără să mă repet un cuvânt, că aşa are olteanul prostul obicei. Dacă te iei cu el la înjurat, zici că ţi-ai blestemat singur zilele. Aşa, să revenim la caprele noastre (că oi n-am avut), zicea ceva de un "rutăr", o cutie d'aia în care intră un fir şi am internet în toată casa, ba chiar şi la vecinu', aşa prin ... aer, cică îi zice "oaierles" (n-are a face cu oile din ce înţelesăi io de la Sucă). Aşa că nu stăturăm mult pe gânduri şi zisă nepotu-meu că tre' să cumpărăm un router de'al bun. Îl întrebai unde e magazinul de routere wireless şi se puse pe răs auzi, zise că ştie el un magazin online şi facem comandă de acolo. 



D'apoi cum intrăm pe Internet dacă INTERNETUL e mort? Eeee tehnologie mare şi cu internetu' ăsta, avea Sucă propriu lui Internet la purtător, de pe telefonul mobil, clik clik pac pac, comanda efectuată cu succes! Iauuuuzi, aşa repede e gata? Zise că încă nu e gata, că tre' să vină routerul prin poştă sau curier şi după aia o să facă şi internetul.
Aualeu, mă luă cu leşin auzi, când auzii că tre' să vină routerul prin poştă, cum mă gândii la Nea Mitică, Poştaşul de la mine din sat, ăla de îmi aducea scrisori şi diverse colete de pe la bunică-mea, şi îmi adusei aminte că, un colet ajungea la săptămână dacă eram norocos, sau la câteva saptămâni! Păi cum să nu mă ia cu leşin când îmi adusăi aminte de treburi dinastea? Eh ... nu o fi bai mare dacă stau o săptămână fără internet, îmi zisăi io'. Mă linişti imediat Sucă, îmi zise că routerul ajunge a doua zi, sau în cel mai rău caz în două zile. Cum zisăi şi mai sus, ce ţi-e şi cu Tehnologia asta. Cum era Sucă al meu aşa... cu telefonu' mobil în mână îl aud cum ţipă ca ars: Mamăăăă ce oferte SSD !!! Io' di colo, oferte CE? Ce o fi şi ăla SSD, sună a partid politic, ce ne mai mint şi ăştia? 

Mă lămuri nebunul de nepotu-meu, că SSD ăsta e o componentă pentru calculatoare. Mda, îl lăsai acolo în lumea lui, să îşi cumpere el ce vrea şi eu mă dusăi să dau un telefon. Dacă internetu e mort, măcar cu un telefon mai scap de plictiseală, poate îl chem pe vecinu' Costică să facem o tablă şi să dăm un păhărel de ţuică, aşa... în amintirea lu' Nea Mitică Poştaşul şi în aşteptarea routerului.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014

Apoi dragii moșului, țin să vă spui ca am o problemă. Bine ... s-o spui pe-a dreaptă, nu eu am o problemă, ci nepotu-meu Sucă. Cum care Sucă? Nepotu-meu de mă dusă prin Franța și pe la nemți... Dap, el! Are o problemă, auz! 

Nu știu ce să mă mai fac cu el, cum vine frigu' cum parcă dă vre`o vrăjitoare cu farmece pe el. Cum să îți spui io... se înroșeste la față ca o fată mare la ... măritat. Iar după roșeața asta, la vre`o două zile, i se desprinde pielea de zici că a dat lepra în el și alta nu. Am fost cu el la doctoru` de piele, și cică are pielea sensibilă. Auz` la el, sensibilos flăcău! Adăugă doctoru` că „Sensibilosu`” meu tre` să folosească produse dermatocosmetice ca cocoanele. Când auzii, mai să-i dau una după cap la doctor n`auzi... pai Sucă al meu e muiere să se dea cu creme și alte baliverne dinastea? Nu Nu ... nu îl las eu pe Sucă să se cremuiască, iaaauuuzi drăcie! 

Da nu apucai io să gândesc bine treaba asta că mă luă doctoru` la întrebări, cum făceam eu când eram tânăr? Că eu nu mă spălam de bube și de „dragoste” pe față? Că să îmi aduc aminte ce făceam io pe vremea mea... Și să știi bre` că avea dreptate! 

Când eram io tânăr, mă spălam cu leșie de cenușă pe cap și pe față. Făcea bunică-mea un săpun din grăsime de porc cu zmirnă și mai știu eu ce flori și plante frumos mirositoare mai punea ea acolo? Cum mă spălam cu minunile preparate de Buna cum dispăreau toate bubele de pe fața mea ca prin Farmec. Parol`, pe-a dreaptă v-o spui. 

Mda` cum mă puse doctorașu ăsta de piele pe gânduri... dacă el mă luă la întrebări mai devreme, veni rându`  meu să-l iau pe el la întrebări. Și mi-l pusăi la muncă să gândească care este CEL MAI BUN leac pentru tenul sensibil a lu` nepotu-meu. Se apucă el să-mi zică de niște alifii de prin nu știu ce țări cu nume pe care nici nu le înțelegeam... Așa că îl luai la rost, să vorbească frumos cu mine, că eu nu l-am înjurat de neam și glie! (Se puse doctoru` pe râs auzi, de veni asistenta peste noi să ne întrebe dacă ne e bine). Se gândi el ce se gândi și apoi îmi zise că are soluția ideală pentru problema lu` nepotu-meu! Gerovital H3 Derma +. Asta îmi sună bine! De Gerovital am auzit și io, ba` chiar am și folosit produse de la Gerovital Doctor în Frumusețe.  Da nu mai știam prea bine cu ce se mănâncă aceste produse. Așa că iar îl luai la întrebări pe doctoraș, să îmi spună mintenaș ce e cu Gerovital și cu ce poate să-l ajute pe Sucă al meu. Îmi zise că Gerovital prin ale sale produse dermatocosmetice, reprezintă prima gamă anti-age din lume! Iauuuz`, zisăi io`, ANTI CE? Iar mă înjură sau ... cum? ”Anti îmbătrânire, taică” îmi zise el pe limba mea. Când auzii, îi zisăi că dacă mă face din nou tânăr, cumpăr toate produsele auz`! Mai explică el pe acolo că nu merge treaba așaaa ușor, că e vorba despre produse cosmetice care au această proprietate, să facă tenul mai luminos, mai curat, să spui Adio, ten sensibil! 

Gata, m-a convins, și pe mine și pe al meu Sucă. Mersărăm repede la farmacie și cumpărarăm Crema Activ Hidratantă 24h din aceeași gamă Gerovital H3 Derma +. 

Și dacă tot ajunsăi aci la farmacie, îmi cumpărai și mie o cutie de Tratament anticădere a părului, poate așa mai rămân și eu cu ceva păr pe lângă chelie, auz`! Iar dacă la mine n-o mai fi bun, că de`, eu mi-am trăit traiul și mi-am mâncat mălaiu`, siguuur o să fie bun pentru Sucă al meu, că bag samă că și lui începe să-i cadă părul sau mai bine zis, să-i crească chelie! 

Acest articol a fost scris cu Farmec pentru Superblog 2014

Acum ceva vreme vă spuneam că orice bărbat ar trebui să poarte mereu un parfum. Un parfum care să fie caracteristic lui sau un parfum care să se preteze unei anumite ocazii. 

În lumea mea proprie sunt un pasionat de miresme; poate unul din lucrurile care mă atrag cel mai mult la o posibilă parteneră este Parfumul! Un parfum plăcut poate întoarce mai multe capete decât crezi. 

Primul meu parfum bun, nu o să îl uit niciodată! Sticluța maronie în degrade către roșu aprins, aroma puternică de mosc, deși florale, nuanțele puternic masculine de cedru și frunză de scorțișoară mă fac să îmi aduc aminte cu mare plăcere despre acel parfum.  


Este vorba despre un parfum care, din câte am citit, nu se mai produce, din păcate. Un parfum de la Liz Claiborne. Mambo mai exact! "Mambo" a fost "inițiatorul" meu în această lume a superbelor miresme. 

Acesta este parfumul care mi-a călăuzit o parte din anii de liceu, unul din parfumurile care persista chiar și după un duș, și chiar după ce spălam cămașa în care am fost îmbrăcat la discotecă. 

Pentru acest parfum trebuie să mulțumesc nașilor unchiului meu ce mi l-au adus cadou de Crăciun, în urma unei excursii în Statele Unite ale Americii! 

După acest parfum, colecția mi-a fost completată de către alte zeci de parfumuri, unele mai cunoscute, altele mai puțin cunoscute, toate cu arome masculine, cu nuante de mosc și nu numai.

Mai jos vă prezint Universul actual al Parfumurilor mele:


Mai sus vă spuneam că primul meu parfum nu se mai fabrică, deși cu ceva timp în urmă l-am găsit în oferta unui magazin de parfumuri online. Deja trecuseră ceva ani de când nu mai mirosisem puternicul parfum cu aromă de mosc. Reîntâlnirea cu Mambo a fost ... ușor ciudată. De ce spun asta? Păi... acum parfumul meu prea iubit și îndrăgit, nu mai era ACELAȘI. Nu semăna de nici o mireasmă cu ceea ce îmi aduceam eu aminte. Atunci a început CERCETAREA! Ca un detectiv am început să caut date despre produsele Liz Claiborne. Am găsit o sumedenie de informații, cum că firma a avut probleme financiare și a trebuit să fie înstrăinată pentru a putea fi salvată. Atunci am aflat că, odată cu vânzarea firmei au fost vândute și patentele pentru rețetele creeate de Liz Claiborne. De aici până a modificarea lui MAMBO nu a fost mult. Așadar, primul meu parfum, sau marea iubire mirositoare, din păcate este mort! 

Anii au trecut, m-am îndrăgostit de multe alte ori de diverse miresme ale diverselor parfumuri originale sau mai puțin originale, iar acum nu pot spune că am un parfum preferat. Pot spune însă că am un parfum pe care îl aleg mai des decât pe celelale. Cred că o să vă dați seama cine este cap de listă din următoarea imagine:


Da, Giorgio Armani Code! Despre el pot să spun că ar fi  preferatul meu (actual) din categoria parfumurilor bărbătești. Nu sunt de neglijat nici Paco by Paco Rabanne sau CK One by Calvin Klein. 

Oricare dintre aceste parfumuri, consider că trebuie să facă parte din arsenalul unui bărbat. 

Foaie verde de cafea,
Asta e povestea mea,
O poveste cu parfum 
Pe care v-am spus-o acum.

Acest articol frumos mirositor a fost scris cu drag pentru SuperBlog 2014


Fără titlu! Fără titlu merg pe străzile literaturii, cu mintea pierdută pe rânduri, cuvinte gonesc lângă mine, iar gândul se pierde-n mulţime. 
Fără titlu, sunt invitat pe Strada Ficţiunii să caut cuvinte alese, să scriu pe coli virtuale, să caut un titlu anume, ce cheamă gândul să urle! 

Pe Strada Ficţiunii la secţiunea Clasic, dau nas în nas cu Cei Şapte Nebuni (de Roberto Arlt). De fapt e doar unul. Unul ce trage cu dinţii de viaţă, ce speră că mâine va fi mai bine, ce plânge după a lui soaţă ce are pe altul în vine.


Merg mai departe alene, cuvintele curg printre gene. Alergând pe Strada Ficţiunii Contemporane găsesc un Univers mai ciudat, plin de oameni, colorat, ce visează împreună dar duc vieţi paralele, care nu se unesc între ele. Întoarcerea către un Univers cu vise hazlii şi gânduri alese nu este posibilă atunci când nu scrii. Cuvintele care umplu timpul și spațiul au fost tălmăcite de Viorel Zaicu.



Continui să urc prin cuvinte, să simt, să mişc parcă morminte, să caut un titlu anume, ce dă lumii senzaţii mai bune. Mă agăţ de ramuri stufoase, iar paginile parcă's mai groase, trezesc sentimente ciudate, pe ploape nu mai e noapte.

Pe Strada Ficţiunii continui titluri mai puţin cunoscute să descopăr. Cu gânduri multe, din ce în ce mai culte, cuvinte-s surde sau mute; iar urlete strică tăcerea atunci când timpul îşi pierde puterea.

Uşor pleoapa îmi cere tăcere, mai trag un ochi la o Crimă, mai scapă scriitorul o frază, o noimă caut în cuvinte, gânduri şi gânduri... culoare.

"Fără Titlu" pesemne aduce în gându-mi cuvinte şi cărţi ce sunt acum Bestsell-uri în lista de titluri  faimoase, cu rânduri şi titluri pompoase. Păşesc pe Strada Ficţiunii deschisă de Editura All lumii, creeând fraze ciudate, ce poate te duc mai departe, sau, de ce nu mai aproape, de titlul pe care l-ai pierdut într-o noapte.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014