Apoi mai tataaa, fusei plecat cu pluta in ultimele zile, uitai si cum ma cheama, si cum ma striga, parca as fi fost de mamaliga.
Mmmm mamaliga zici? Pai langa mamaliga sta bine o Branza. Nu?

Si aci nu vorbim de ORICE branza si ce CEA mai Branza dintre branze!
Acu´, poate nu aflasi, da iti spui acu´: eu sunt cel mai MARE FAN BRANZA. Desi sunt expat si, de ceva vreme n-am mai pus gura pe branza buna de acasa, simt cum vena pulseaza de fiecare data cand aud de Branza de la Delaco.

Chiar daca sunt departe de casa, si nu gasesc in magazine produsele mele branzoase, sunt un dependent de branza!

Da! Si tu o sa devii dependent de branza atunci cand vei gusta oricare dintre produsele Delaco!

Da stiu, la cat de mult vorbesc despre branza si cat de mult imi place branza in general, as putea fi cel mai bun promoter pentru branza. Sau daca stau bine sa ma gandesc, cred ca as aduce paguba in stocul de branza. As da iama in branza (statului) pentru clienti, mai rau ca Soricelul Jerry din Tom si Jerry.

Cred ca as face orice pentru ca potentialii clienti sa NU puna mana pe pretioasa mea branza, cel putin nu pe cea pe care o am eu de oferit ca produs PROMO.

Hmmm ... sa ma gandesc cum as face sa nu ajunga branza decat la cei mai adevarati fani branza.
As juca poker pe branza, daca pierd .. iau branza, daca castig, tot iau branza :D , oricum ar fi voi avea o mana buna, nu de alta dar eu fac cartile nu? Muahahaha!

Sau as incerca sa fiu magician, Uite Branza ... HAP ... nu e branza! (ba este, la mine in stomac :D) Din nou, tot eu sunt in avantaj, doar stiu sa fac magie cand sunt in preajma branzei.

Sau ... hmmm ... as gasi un colaborator la fel de Fan Branza ca si mine, si atunci cand se apropie cineva de branza mea cea pretioasa, el ar veni in apropierea standului meu si... ar sufla nasul zgomotos, sau s-ar preface ca sufla nasul, astfel incat doritorii de branza mea sa-si puna pofta in cui! (Bineinteles ca am face prada jumi-juma)

Mda, ce sa spun eu, mare branza nu cred ca ar face Delaco cu mine, la cat de gurmand sunt si nastrusnic in idei! Poate nu as fi eu cel mai bun promoter pentru produsele branzoase, daaar cu siguranta as fi haios si lumea ar tine minte atat produsele cat si promoterul haios si nastrusnic.


Acest Articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Pentru ca traim perioade agitate din punct de vedere politic si economic ... cel putin pe teritoriul Romaniei, mi-a venit o idee despre cum s-ar putea pune toate lucrurile la punct. 

Sunt o persoana TOTAL apolitica, nu tin nici cu dreapta, nici cu stanga. As putea spune ca as fi un adept al regalitatii dar, cred ca perioada aceea a istoriei a trecut peste mine si nu o voi apuca in  Romania in aceasta viata. 

EU cred ca s-ar gasi solutii la problemele economico-politice ale Romaniei actuale. O foarte buna solutie, ar fi metoda TEAM BUILDING! 

Ma refer la tehnicile nonformale de invatare si de colaborare. Fie ca vorbim despre oameni politici, sau colegii unei echipe manageriale a unei firme, fie ca vorbim despre echipa de fotbal indragita, sau despre un club de canotaj, eu consider o activitate de genul TEAM BUILDING ca fiind o solutie optima. Aceasta iesire din cotidian si din formatul propriu-zis fiecarei activitati in parte, ar putea aduce un suflu nou in felul in care se lucreaza in politica romaneasca (si nu numai).

Daca nu stiti ce inseamna Team Building va explic eu acum: reprezinta relationarea/coeziunea unei ECHIPE, de orice natura ar fi ea, in afara tipului normal de activitate. Reprezina o suma de activitati, de obicei recreationale, menite sa UNEASCA echipa, sa creasca increderea intre parteneri (de afaceri, politici, dans, echipa de sport ... etc. ) 
Cel mai bine gasim raspunsul în următoarea imagine:


Ca si locatie, pentru a incepe lucrul in ECHIPA si a crea astfel echipa competitiva pentru "repararea" Romaniei, as alege o statiune montana. O statiune montana ce imi este alaturi de suflet, o statiune montana ce m-a gazduit de nenumarate ori. Este vorba de statiunea montana STRAJA

Un prim motiv pentru care as alege aceasta statiune ar fi ca aceasta statiune este situata la o altitudine nu chiar atat de mare incat sa poata vre-un participant (politic) de la Team Building la munte sa zica ceva despre aerul rarefiat, lipsit de oxigen, care ar putea incetini procesul de gandire/creativ. Un al doilea motiv ar fi superba melodie a lui Grigorie Lese  - Canta cucu-n Bucovina, care, desi vorbeste despre Straja Tarii Romanesti din vremuri apuse, adica armata de mai demult, pe mine ma trimite cu gandul la statiunea montana Straja. Iar faptul ca sunt departe de casa si lucrurile se percep "altfel" de aici, ma face sa vad aceasta melodie ca foarte potrivita in contextul politic actual.


Lasand politica la o parte, in statiunea Straja se pot organiza tot felul de activitati cu specific montan. Pe perioada iernii este una din cele mai frumoase statiuni de Ski din Romania, iar pe perioada verii ne putem bucura de natura si aerul curat de munte. Aici se pot organiza pentru copii tabere la Straja, sau de ce nu un cantonament la Straja

Ca si locatii de cazare se pot gasi nenumarate cabane, insa eu recomand Vila Alpin. Ospitalitatea gazdelor, caldura cu care se prepara bucatele alese si intreaga locatie, fac ca aceasta vila, Vila Alpin, sa fie locul perfect pentru a organiza "cartierul general" al unui Team Building la nivel inalt in Straja

Pe langa beneficiile materiale si naturale de care statiunea Straja dispune, as pune un usor accent pe partea divina a acestei statiuni. Este bine stiut faptul ca, statiunea Straja este unul din punctele energetice pozitiv incarcate, cu legaturi solide cu alte campuri energetice din tara si din lume. Aceasta legatura energetica ar da poate o noua lumina celor implicati in aceasta activitate de tip Team Building si aici ma refer la "preabunii" nostri parlamentari si guvernanti. Poate poate se va gasi o cale de COMUNICARE, o cale catre rezolvarea unor probleme care ne privesc pe toti. 

Cu speranta de mai bine, abia astept sa ma reintorc la STRAJA! 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Apoi măi dragii moşului, mă puse Sucă, nepotu-meu, ăla de mă convinse să fac prima cumpărătură de la un magazin online, mă pusă să povestesc despre cum era pe vremea când nu exista Internetu'! 

Mă, n-auzi?! Pe vremea când eram io tânăr, nu exista "feisbuce" d'astea, sau "mesinger", sau mai ştiu eu ce minunăţii de pagini de internet. Pe vremea mea, dacă vroiai să afli ceva, cea mai bună metodă era POŞTAŞUL! 
Da. Ce te miri nepoate? Pe vremea mea, dacă vroiai să afli cum mai merge treaba la oraş, ce s-a mai întâmplat prin lume, trebuia să stai de vorbă cu poştaşul. Sau dacă ajungeai să-ţi faci vre-o mândră de mai departe, tot cu poştaşul trebuia să colaborezi! 

Ţin minte şi acu' prima scrisoare. Mi-a scris-o o domnişoară de la Iaşi. Raluca o chema, mi-a trimis o scrisoare de câteva pagini bune, parfumate. Pe lângă scrisoare am primit şi o poză color cu ea: era îmbrăcată într-o salopetă albastră, cu un tricou cu dungi de marinar. Îmi aduc aminte cu nespusă plăcere cum îl luam la întrebări pe Poştaş: Nea Miticăăă vre-o scrisorică pentru mineee? Hai spune-mi că ai o scrisoare de la Iaşi şi dau o cinzacă de ţuică.

Phuuuiii .. veselie mare pe capul meu când primeam câte o scrisoare. Am corespondat asa o perioadă, până când ... n-am mai scris. De ce .. nu ştiu, da' n-a fost să fie. Însă o să îmi aduc aminte cu drag de roşcovana de la Iaşi şi emoţia primei scrisori parfumate.
Acum .. cu internetul ăsta, nu mai ai treabă. Vorbeşi cu copii, cu nepoţii, cu iubita din Paris, sau în oricare capăt al lumii mintenaş. Sau şi mai mult, vrei să cumperi ceva, pac... te-ai băgat pe Internet, ai pus produsul căutat în coşul virtual şi numa' mâine nu-i poimâine a ajuns produsul căutat acasă.

Ca un exemplu, mai zilele trecute nu mai vru' neam de neam să meargă internetul acas' la mine, îl sunai repede pe Sucă al meu şi îi zisăi: - Nepoateeeee!!! Belea mare, hai vino repede la mine că ARDEEE! Arde n'auzi! 
În câteva minute, într-o fugă ajunse nepotu'meu la mine, gâfăind ca un mistreţ fugărit. Mă luă la întrebări că ce arde, că ce păţii! Uitai paremi-se să-i spui că nu mai merge Internetu auzi! Când îi spusei, mai-mai să mă ia la ceartă! S-a făcut mare Sucă auzi, se umflară muschii pe el. Îi zisăi să stea potol' că scot cureaua de la pantaloni şi îi dau o mamă de bătaie de o să-i ţâţâie curul două zile. 
Se mai linişti şi se apucă să se uite p'aci prin casă să vadă unde-i buba! 
Căută el ce căută şi îmi zise că mi s-a ars ruterul. Mă uitai urât la Sucă şi îi zisăi să nu mă ia pe mine cu d'astea că îl înjur 30 de minute fără să mă repet un cuvânt, că aşa are olteanul prostul obicei. Dacă te iei cu el la înjurat, zici că ţi-ai blestemat singur zilele. Aşa, să revenim la caprele noastre (că oi n-am avut), zicea ceva de un "rutăr", o cutie d'aia în care intră un fir şi am internet în toată casa, ba chiar şi la vecinu', aşa prin ... aer, cică îi zice "oaierles" (n-are a face cu oile din ce înţelesăi io de la Sucă). Aşa că nu stăturăm mult pe gânduri şi zisă nepotu-meu că tre' să cumpărăm un router de'al bun. Îl întrebai unde e magazinul de routere wireless şi se puse pe răs auzi, zise că ştie el un magazin online şi facem comandă de acolo. 



D'apoi cum intrăm pe Internet dacă INTERNETUL e mort? Eeee tehnologie mare şi cu internetu' ăsta, avea Sucă propriu lui Internet la purtător, de pe telefonul mobil, clik clik pac pac, comanda efectuată cu succes! Iauuuuzi, aşa repede e gata? Zise că încă nu e gata, că tre' să vină routerul prin poştă sau curier şi după aia o să facă şi internetul.
Aualeu, mă luă cu leşin auzi, când auzii că tre' să vină routerul prin poştă, cum mă gândii la Nea Mitică, Poştaşul de la mine din sat, ăla de îmi aducea scrisori şi diverse colete de pe la bunică-mea, şi îmi adusei aminte că, un colet ajungea la săptămână dacă eram norocos, sau la câteva saptămâni! Păi cum să nu mă ia cu leşin când îmi adusăi aminte de treburi dinastea? Eh ... nu o fi bai mare dacă stau o săptămână fără internet, îmi zisăi io'. Mă linişti imediat Sucă, îmi zise că routerul ajunge a doua zi, sau în cel mai rău caz în două zile. Cum zisăi şi mai sus, ce ţi-e şi cu Tehnologia asta. Cum era Sucă al meu aşa... cu telefonu' mobil în mână îl aud cum ţipă ca ars: Mamăăăă ce oferte SSD !!! Io' di colo, oferte CE? Ce o fi şi ăla SSD, sună a partid politic, ce ne mai mint şi ăştia? 

Mă lămuri nebunul de nepotu-meu, că SSD ăsta e o componentă pentru calculatoare. Mda, îl lăsai acolo în lumea lui, să îşi cumpere el ce vrea şi eu mă dusăi să dau un telefon. Dacă internetu e mort, măcar cu un telefon mai scap de plictiseală, poate îl chem pe vecinu' Costică să facem o tablă şi să dăm un păhărel de ţuică, aşa... în amintirea lu' Nea Mitică Poştaşul şi în aşteptarea routerului.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014

Apoi dragii moșului, țin să vă spui ca am o problemă. Bine ... s-o spui pe-a dreaptă, nu eu am o problemă, ci nepotu-meu Sucă. Cum care Sucă? Nepotu-meu de mă dusă prin Franța și pe la nemți... Dap, el! Are o problemă, auz! 

Nu știu ce să mă mai fac cu el, cum vine frigu' cum parcă dă vre`o vrăjitoare cu farmece pe el. Cum să îți spui io... se înroșeste la față ca o fată mare la ... măritat. Iar după roșeața asta, la vre`o două zile, i se desprinde pielea de zici că a dat lepra în el și alta nu. Am fost cu el la doctoru` de piele, și cică are pielea sensibilă. Auz` la el, sensibilos flăcău! Adăugă doctoru` că „Sensibilosu`” meu tre` să folosească produse dermatocosmetice ca cocoanele. Când auzii, mai să-i dau una după cap la doctor n`auzi... pai Sucă al meu e muiere să se dea cu creme și alte baliverne dinastea? Nu Nu ... nu îl las eu pe Sucă să se cremuiască, iaaauuuzi drăcie! 

Da nu apucai io să gândesc bine treaba asta că mă luă doctoru` la întrebări, cum făceam eu când eram tânăr? Că eu nu mă spălam de bube și de „dragoste” pe față? Că să îmi aduc aminte ce făceam io pe vremea mea... Și să știi bre` că avea dreptate! 

Când eram io tânăr, mă spălam cu leșie de cenușă pe cap și pe față. Făcea bunică-mea un săpun din grăsime de porc cu zmirnă și mai știu eu ce flori și plante frumos mirositoare mai punea ea acolo? Cum mă spălam cu minunile preparate de Buna cum dispăreau toate bubele de pe fața mea ca prin Farmec. Parol`, pe-a dreaptă v-o spui. 

Mda` cum mă puse doctorașu ăsta de piele pe gânduri... dacă el mă luă la întrebări mai devreme, veni rându`  meu să-l iau pe el la întrebări. Și mi-l pusăi la muncă să gândească care este CEL MAI BUN leac pentru tenul sensibil a lu` nepotu-meu. Se apucă el să-mi zică de niște alifii de prin nu știu ce țări cu nume pe care nici nu le înțelegeam... Așa că îl luai la rost, să vorbească frumos cu mine, că eu nu l-am înjurat de neam și glie! (Se puse doctoru` pe râs auzi, de veni asistenta peste noi să ne întrebe dacă ne e bine). Se gândi el ce se gândi și apoi îmi zise că are soluția ideală pentru problema lu` nepotu-meu! Gerovital H3 Derma +. Asta îmi sună bine! De Gerovital am auzit și io, ba` chiar am și folosit produse de la Gerovital Doctor în Frumusețe.  Da nu mai știam prea bine cu ce se mănâncă aceste produse. Așa că iar îl luai la întrebări pe doctoraș, să îmi spună mintenaș ce e cu Gerovital și cu ce poate să-l ajute pe Sucă al meu. Îmi zise că Gerovital prin ale sale produse dermatocosmetice, reprezintă prima gamă anti-age din lume! Iauuuz`, zisăi io`, ANTI CE? Iar mă înjură sau ... cum? ”Anti îmbătrânire, taică” îmi zise el pe limba mea. Când auzii, îi zisăi că dacă mă face din nou tânăr, cumpăr toate produsele auz`! Mai explică el pe acolo că nu merge treaba așaaa ușor, că e vorba despre produse cosmetice care au această proprietate, să facă tenul mai luminos, mai curat, să spui Adio, ten sensibil! 

Gata, m-a convins, și pe mine și pe al meu Sucă. Mersărăm repede la farmacie și cumpărarăm Crema Activ Hidratantă 24h din aceeași gamă Gerovital H3 Derma +. 

Și dacă tot ajunsăi aci la farmacie, îmi cumpărai și mie o cutie de Tratament anticădere a părului, poate așa mai rămân și eu cu ceva păr pe lângă chelie, auz`! Iar dacă la mine n-o mai fi bun, că de`, eu mi-am trăit traiul și mi-am mâncat mălaiu`, siguuur o să fie bun pentru Sucă al meu, că bag samă că și lui începe să-i cadă părul sau mai bine zis, să-i crească chelie! 

Acest articol a fost scris cu Farmec pentru Superblog 2014

Acum ceva vreme vă spuneam că orice bărbat ar trebui să poarte mereu un parfum. Un parfum care să fie caracteristic lui sau un parfum care să se preteze unei anumite ocazii. 

În lumea mea proprie sunt un pasionat de miresme; poate unul din lucrurile care mă atrag cel mai mult la o posibilă parteneră este Parfumul! Un parfum plăcut poate întoarce mai multe capete decât crezi. 

Primul meu parfum bun, nu o să îl uit niciodată! Sticluța maronie în degrade către roșu aprins, aroma puternică de mosc, deși florale, nuanțele puternic masculine de cedru și frunză de scorțișoară mă fac să îmi aduc aminte cu mare plăcere despre acel parfum.  


Este vorba despre un parfum care, din câte am citit, nu se mai produce, din păcate. Un parfum de la Liz Claiborne. Mambo mai exact! "Mambo" a fost "inițiatorul" meu în această lume a superbelor miresme. 

Acesta este parfumul care mi-a călăuzit o parte din anii de liceu, unul din parfumurile care persista chiar și după un duș, și chiar după ce spălam cămașa în care am fost îmbrăcat la discotecă. 

Pentru acest parfum trebuie să mulțumesc nașilor unchiului meu ce mi l-au adus cadou de Crăciun, în urma unei excursii în Statele Unite ale Americii! 

După acest parfum, colecția mi-a fost completată de către alte zeci de parfumuri, unele mai cunoscute, altele mai puțin cunoscute, toate cu arome masculine, cu nuante de mosc și nu numai.

Mai jos vă prezint Universul actual al Parfumurilor mele:


Mai sus vă spuneam că primul meu parfum nu se mai fabrică, deși cu ceva timp în urmă l-am găsit în oferta unui magazin de parfumuri online. Deja trecuseră ceva ani de când nu mai mirosisem puternicul parfum cu aromă de mosc. Reîntâlnirea cu Mambo a fost ... ușor ciudată. De ce spun asta? Păi... acum parfumul meu prea iubit și îndrăgit, nu mai era ACELAȘI. Nu semăna de nici o mireasmă cu ceea ce îmi aduceam eu aminte. Atunci a început CERCETAREA! Ca un detectiv am început să caut date despre produsele Liz Claiborne. Am găsit o sumedenie de informații, cum că firma a avut probleme financiare și a trebuit să fie înstrăinată pentru a putea fi salvată. Atunci am aflat că, odată cu vânzarea firmei au fost vândute și patentele pentru rețetele creeate de Liz Claiborne. De aici până a modificarea lui MAMBO nu a fost mult. Așadar, primul meu parfum, sau marea iubire mirositoare, din păcate este mort! 

Anii au trecut, m-am îndrăgostit de multe alte ori de diverse miresme ale diverselor parfumuri originale sau mai puțin originale, iar acum nu pot spune că am un parfum preferat. Pot spune însă că am un parfum pe care îl aleg mai des decât pe celelale. Cred că o să vă dați seama cine este cap de listă din următoarea imagine:


Da, Giorgio Armani Code! Despre el pot să spun că ar fi  preferatul meu (actual) din categoria parfumurilor bărbătești. Nu sunt de neglijat nici Paco by Paco Rabanne sau CK One by Calvin Klein. 

Oricare dintre aceste parfumuri, consider că trebuie să facă parte din arsenalul unui bărbat. 

Foaie verde de cafea,
Asta e povestea mea,
O poveste cu parfum 
Pe care v-am spus-o acum.

Acest articol frumos mirositor a fost scris cu drag pentru SuperBlog 2014


Fără titlu! Fără titlu merg pe străzile literaturii, cu mintea pierdută pe rânduri, cuvinte gonesc lângă mine, iar gândul se pierde-n mulţime. 
Fără titlu, sunt invitat pe Strada Ficţiunii să caut cuvinte alese, să scriu pe coli virtuale, să caut un titlu anume, ce cheamă gândul să urle! 

Pe Strada Ficţiunii la secţiunea Clasic, dau nas în nas cu Cei Şapte Nebuni (de Roberto Arlt). De fapt e doar unul. Unul ce trage cu dinţii de viaţă, ce speră că mâine va fi mai bine, ce plânge după a lui soaţă ce are pe altul în vine.


Merg mai departe alene, cuvintele curg printre gene. Alergând pe Strada Ficţiunii Contemporane găsesc un Univers mai ciudat, plin de oameni, colorat, ce visează împreună dar duc vieţi paralele, care nu se unesc între ele. Întoarcerea către un Univers cu vise hazlii şi gânduri alese nu este posibilă atunci când nu scrii. Cuvintele care umplu timpul și spațiul au fost tălmăcite de Viorel Zaicu.



Continui să urc prin cuvinte, să simt, să mişc parcă morminte, să caut un titlu anume, ce dă lumii senzaţii mai bune. Mă agăţ de ramuri stufoase, iar paginile parcă's mai groase, trezesc sentimente ciudate, pe ploape nu mai e noapte.

Pe Strada Ficţiunii continui titluri mai puţin cunoscute să descopăr. Cu gânduri multe, din ce în ce mai culte, cuvinte-s surde sau mute; iar urlete strică tăcerea atunci când timpul îşi pierde puterea.

Uşor pleoapa îmi cere tăcere, mai trag un ochi la o Crimă, mai scapă scriitorul o frază, o noimă caut în cuvinte, gânduri şi gânduri... culoare.

"Fără Titlu" pesemne aduce în gându-mi cuvinte şi cărţi ce sunt acum Bestsell-uri în lista de titluri  faimoase, cu rânduri şi titluri pompoase. Păşesc pe Strada Ficţiunii deschisă de Editura All lumii, creeând fraze ciudate, ce poate te duc mai departe, sau, de ce nu mai aproape, de titlul pe care l-ai pierdut într-o noapte.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014





Buna seara dragii moşului, auzi bre' vă povestii asar' de cum ajunsăi io' în Franţa nu? 
Breee da' cum uitai io să vă povestesc cum mă dusă nepotu-meu Sucă şi pe la Nemţi. După ce fusăi io' la Paris, cum văzu' Sucă ochi ager (aşa o să-i spui de acu' încolo) că mie nu prea îmi plăcu la franceji, zisă că dacă tot suntem aci' în pipota Europei, hai să mă aducă şi pe la nemţi! 

Da bre'! Să vă spui cum stătu' treaba, cum ajunsărăm pe pământ nemţesc, cum parcă mâncă nebunu' de Sucă, cărbuni încinşi şi alta' nu! De nu gonea săraca maşină... mai-mai să-i sara pistoanele! Mă luase cu năduşeli când văzui pe Vitezometru 200 de kilometri la oră! Mai că îmi venea să-i trag una după cap să-i sa'ie capacele... dar mă gândii că facem vre-un accident. Urlai la el de două ori şi îl avertizai că dacă îi iau poliţaii carnetu', io nu ştiu să mă descurc pe nemţeşte aşa că să o lase mai moale. Da Sucă ... ca SUCĂ .. Nebun din cale-afară! Îmi zise că pe Autostradă la germani, NU EXISTĂ limită de viteză! Auzi tu, să nu existe limită de viteză, păi dacă am avion, am voie să mă dau cu el pe autostradă? Ori? 

Mă taică, dacă vă spui că îmi plăcu' aci la Germania, mă credeţi? Păi cum să nu îţi placă dom'le... când peste tot, cât te uiţi cu ochii vezi ... VERDE! Până şi aerul de-l tragi în piept parcă e verde, zici că e aer ca la Sinaia sau la Herculane la noi! 

Şi copacii au inimă se vede în poza alăturată NU? 

Apoi, nu vă spusăi cum stă treaba pe şosele, nu nu .. nu pe autostrada că acolo e altă treabă, ci pe şosele, că m-a plimbat nepotu-meu pe toate coclaurile. Ba pe câmpuri, ba prin oraşe care mai decare mai frumoase. 

Ce să mai, dacă o fi vre-o dată să fac vre-o vacanţă specială, cu siguranţă oi pune pe prima poziţie în lista mea Germania! 

Ca să vă conving şi pe voi, vă mai las cu ceva poze de prin Germania poate aşa vă gândiţi şi voi la Germania ca o la o destinaţie specială pentru o vacanţă de vis.


Dacă nici imaginile de mai sus nu te făcură să treci Germania pe harta excursiilor tale.. apoi.. cu drag vă spui să apelaţi la CND Turism - Vacanţe Speciale căci sigur o să găsiţi voi vre-o destinaţie exotică pentru concediu.



Articol scris pentru SuperBlog 2014

Apoi dragii moşului, mai dăunăzi fusăi la Paris! 

Da bre', la franceji, ajunsăi că mă invită nepotu-meu auzi! Da, Sucă, nepotu-meu ăla de m-a învăţat să umblu pe Internet auzi.
Fusai pe Şampzelize, cum unde, acolo pe unde se plimbă toţi boşii când ajung la Paris! Păi ce? Nu sunt şi io BOSS d'ăla? Că doar ştim vorba: La Bulivar' Birjar! 
Frumos la Paris, da' nu prea. Păi cum să-mi placă bre' la Francezi când io nu ştiu o boabă de franceză. Mai rup şi io un furculision, lingurision si un BonJur, da' mai mult de unde? Auzi la ei, sa-ţi placă la Paris. Mă plimbă nepotu'meu prin tot Parisul, când cu firobuzu', când cu maşina, când pe jos. 
Văzui pe acolo ce n-a văzut Parisu', pardon, Parisu' a văzut că doar eram la el acasă nu? Să ştii că îmi plăcu ceva la Paris, Turnu' ăla al lor, cum îi zice bre'? Pisa? ... Hmmm!? Nu că ala e la Italieni! Zii să-i zic că mă enervez şi dau cu basca de pământ. GATA! Îmi adusăi aminte: Turnu' Iefel! Auz' minunăţie de Turn! Parol! Mai ales că-mi zise Sucă, că fieru' din care e făcut turnu' e 100% Românesc auz'! La Galaţi a fost făcut oţelu din care e construit turnu'! Da' bag samă că turnu' ăsta e mai bătran ca mine, scrie pe el 1889. Liliii muicăăă ce de ani! Şi ia uite, n-a ruginit. Se ţine tare, dacă e de origine Românească .. normal! Tare Ca Fieru' Iute Ca Oţelu'!

Cum zisăi, îmi plăcu' da' nu prea. Prea aglomerat auz'. Maşini multe, claxoane, zarvă ca la bâlci. Nu puteai să stai şi tu liniştit  să bei o cafeluţă la terasă că, HOP CLAXON! Să-mi sară ceaşca din mână şi alta nu. Auzi da tre' să-ţi spui ceva! Cum stăteam noi acolo la terasă şi beam la cafea, îmi făcu' cu ochiu' o maşină. Parol! O aia mititică, frumuşică foc auz'! Cum io nu mă precep la maşini, îl luai la întrebări pe Sucă. Îmi zise cum că ar fi o Toyota, nu e franţuzească, e de origine exotică, ce o mai însemna şi aia. Cică o cheama Yaris, frumos nume şi cică Yaris asta nouă se produce chiar aci în Franţa, la Valenciennes.  Nu stătui mult pe gânduri şi mă băgai pe Internet să aflu ce şi cum. Intrai pe Goagle şi ce să vezi? Ajunsăi pe saitu' Toyota România, unde, cum ajunsăi, cum îmi sări în ochi un Concurs de care vreau să-ţi spui şi ţie.


Păi zice aşa: Concurs de fotografii şi filmuleţe care surprind Noul Yaris! Aaaa păi asta e uşor bre', parol! Sigur e un magazin Toyota la tine în oraş. Te duci acolo, faci o programare de-aia ... de testare, şi Pac poza! Te tragi şi tu în poză cu maşina, sau cu vre-un ministru, sau actor, sau în faţă la Primărie, ceva care să reprezinte oraşul tău sau care să impresioneze juriul Toyota şi alţi privitori care intră să voteze şi să participe. Păi să vezi tată când aş pune eu o poză cu Noua Yaris lângă căpiţa de fân... pfuuualeee aş câştiga concursu' garantat! 
Da' ce-mi trebuie mie concurs, căci io ajunsăi deja la Franceji. Da' dacă vrei şi tu o excursie în Franţa, la fabrica Toyota de la Valenciennes, nu ai decât să faci ce-ţi zisăi mai sus! Pac Poza, Pac excursia! Parol! Mai ai timp până pe 10 noiembrie 2014 aşa că, dă fuga şi trage poza că e păcat să n-ajungi şi tu pe la Franceji. 

Gata? Ai plecat să faci poza cu Yaris în oraşul tău? Nu? Păi ce mai aştepţi...fuga că io am treabă şi nu vreau să te încurc! Hai sănătate şi să ai baftă la concurs. Parol! 



Acest articol a fost scris pentru competiţia SuperBlog 2014


Cand vine vorba despre Sanatate, mereu suntem pusi in incurcatura! 

Plecand de la urmatorul citat: „Sanatatea e comoara cea mai pretioasă si cea mai usor de pierdut, totusi cea mai putin pazita.” (Emile Augier, dramaturg francez), putem sa ne ducem cu gandul in sapte parti. Cat de importanta este propria sanatate, ni se pare fara semnificatie atunci cand suntem sanatosi, dar, cand patim ceva, de la cea mai mica raceala pana la cele mai complicate imbolnaviri... atunci cade beleaua pe noi si ne gandim cat de pretioasa ne este sanatatea!

Iar proverbul romanesc: "Sanatate, ca-i mai buna decat toate" intareste si mai mult zicerea dramaturgului francez.  

De la importanta propriei noastre sanatati, pana la o asigurare de sanatate, nu este decat un pas. Desi lucrez in sanatate, va spun cu mana pe inima ca habar nu am cu ce sa mananca asigurarile de sanatate si in special asigurarile de sanatate private

Ca sa va faceti o idee mai buna despre asigurarile de sanatate private cat si despre ofertele care sunt actualmente pe piata va invit sa ii intrebati pe cei de la MediHelp International

Din cate am citit pe paginile lor, pentru mine (mai bine zis pentru familia mea, adica pentru parintii mei care locuiesc in Romania) s-ar adapta cel mai bine MediHelp Superior Plan, cu acoperire internationala. De ce? Eu locuiesc si muncesc in Germania, iar asigurarile de sanatate de aici sunt cu totul si cu totul alta mancare de peste! Ce m-ar convinge pe mine sa apelez la serviciile MediHelp International si in special la MediHelp Superior plan? 

Pai ca prim punct ar fi limita de acoperire a politei care nu este deloc de neglijat, 2.5 Milioane de euro. Atunci cand esti ingrijit medical intr-unul din statele europene..."civilizate" o zi de spitalizare poate ajunge si la 1000 de euro (cu toate ingrijirile necesare). Asa ca limita de acoperire de 2.5 milioane de euro nu de ici de colo. Plus o personalizare a ofertei. Impreuna cu specialistii de la MediHelp International puteti alege serviciile ce va vor satisface cel mai bine o cat mai larga paleta de nevoi. Un alt punct forte al asigurarii medicale MediHelp Superior Plan ar fi "evacuare aeriana". Ce inseamna asta? Indiferent unde te-ai afla, sau daca ai vre-o problema de sanatate si necesita transportul tau cu avionul, aceasta asigurare iti plateste transportul fara cea mai mica problema! 

Oricare ar fi alegerea ta, cititor de CapraMea, iti doresc sa ai parte de sanatate maxima, astfel incat sa nu ai nevoie de nici un serviciu medical.

P.S. Intrebare catre tine cititor de blogosfera: La tine cat e ceasu'? 


Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog 2014




Post by WOWK 13 NEWS.


Ce capramea!