"Gresim zilnic , pentru ca nu multumim. Nu oferim apreciere, ne ferim sa facem gesturi mici, dar cu o valoare deosebita. Suntem prea orgoliosi ca sa ne mai amintim de cei care au facut parte din viata noastra si ne-au lasat un zambet, o amintire sau o incurajare. Permanent ne plangem ca suntem singuri si ca lumea e rea. Dar noi, prin ignoranta noastra, o facem mai buna? Prin simplul fapt ca nu spunem ” multumesc ” la timp, oare nu starnim o oarecare suferinta celui care ne-a ajutat ? Nu-i acesta un semn ca nu-l pretuim ? Ne macina orgoliul asta prostesc si dorinta de a iesi permanent in fata, puternici , “stralucitori” . De fapt, de cele mai multe ori suntem slabi, lipsiti de suflet si saraci in interior. Pentru ca alegem ‘calea usoara’ , care pana la urma se ‘razbuna” si ne aduce fata in fata cu situatii grele
Nici eu ,poate, n-am reusit sa multumesc la timp, acelor persoane care mi-au “strabatut ” viata. Multumesc celor care m-au ranit si m-au dezamagit, caci am invatat ca increderea nu se daruieste/cere , ci se castiga ; multumesc celor care mi-au intors spatele, deoarece atunci am realizat cat de importanta e familia ; multumesc celor care m-au etichetat, pentru ca ambitia de a demonstra ca sunt altfel, m-a ajutat sa-mi indeplinesc idealuri ; multumesc celor care mi-au dat ocazia sa-i iubesc ( in nestire , putin sau ..inconstient ) , suferinta m-a intarit si m-a construit asa cum sunt astazi ; multumesc celor care m-au iubit si iertare-mi cer pentru incapacitatea mea de a-i iubi suficient...Multumesc tuturor celor care,la un moment dat m-au invatat ceva, mi-au daruit fiori, m-au criticat sau m-au ambitionat. Si-ti multumesc tie,strainule, pentru ca existi si ma faci sa realizez ca, totusi, pot sa nu spun nimic si totusi sa multumesc prin suflet."