Archive for martie 2009

Veţi găsi în acest articol câteva exercitii care să vă fie de folos în îmbunătaţirea dicţiei. O dicţie bună te poate transforma într-un speaker mai bun. O pronunţare corectă şi fermă a cuvintelor te transformă într-o persoană convingătoare. Fie că eşti student, angajat sau angajator, persoană publică sau nu, un mai bun discurs contribuie la brandigul tău personal. Mai jos aveţi un set scurt de exerciţii folositoare şi la îndemâna oricui are 5 minute la dispoziţie. Fiecare exerciţiu se repetă până este realizat corect.

Exerciţiul 1
bra
bre
bri
bro
bru
bră
brî

Exerciţiul 2

Pila-n pungă, punga-n pila, pilălău cu pila lungă pileşte pila pili cu pila lungă pe dunga pili până când punga-n pilă a pilit pila pilită-n dungă.

Exerciţiul 3
vra
vre
vri
vro
vru
vră
vrâ

Exerciţiul 4

jra
jre
jri
jro
jru
jră
jrâ

Exerciţiul 5

Capra neagră-n piatră calcă,
Cum o calcă-n patru crapă!
Crapă capul caprii-n patru,
Cum a crăpat piatra-n patru!
Capra neagră calcă-n clinci,
Crapă capu caprii-n cinci
Cum a călcat capra-n clinci.
Capra paşte lângă casă
Capu caprii crape-n şase!
Capra noastra n-are lapte
Crapa-i-ar coarnele-n şapte!
Capra-n piatra a calcat
Piatra-n patru a crapat,
Povestea s-a terminat!

Exercitiul 6

Până când a cărămidărit cărămidarul pe cărămidăriţă, a cărămidărit cărămidăriţa pe cărămidar la fel cum ar fi vrut cărămidarul să cărămidărească pe carămidăriţă-

Exercitiul 7

Cosaşul Saşa când coseşte, cât şase saşi saşul coseşte. Şi-n sus şi-n jos de casa sa, saşul coseşte şi-şi spune sieşi: sunt Saşa Cosaşul care cât şase saşi coseşte şi-n sus şi-n josul casei cât şase case.

Scurte indicaţii:

exersează fiecare exerciţiu în parte
repetă fiecare exerciţiu (10-20 de ori)
trebuie să încerci să-l spui cât mai repede.
printează exerciţiile pentru a le putea exersa mai uşor
învaţă-l pe de rost şi rosteşte-l repede fără să-l mai citeşti
reia exerciţiul după câteva zile

Acest set de exerciţii sunt specifice tehnicilor actoriceşti. Ele au o largă aplicabilitate, fiind utile prezentatorilor TV, oamenilor politici şi de ce nu oamenilor care doresc să-şi imbăntăţească dicţia. Sunt mii de asemenea exerciţii care pot tranforma modul de a vorbi şi a comunica al persoanei. Extreme Training, (www.traininguri.ro ) are programate traininguri de Public Speaking pentru antrenarea persoanelor care doresc şă-şi însuşească arta de a vorbi în public, cumulate cu tehnici de stăpânirea emoţiilor sau de captarea atenţiei publicului.


Scris de Marian Rujoiu
Trainer Extreme Training, The way to excellence
www.traininguri.ro

Azi am vizionat un videoclip interesant!!!

Vi-l ofer si voua...poate poate.!!!

... este un scurt metraj regizat de Kurt Kuenne.... un filmulet care m-a scos pe mine dintr-o depresie de toata frumusetea ... ( puteti vedea pe blog mai jos .. ca i was DOWN )

Vizionare placuts si nu uitati ...

SUNTETI CEI MAI ADEVARATI ! ! !



P.S. multumesc DMX ;)

Mare Ti-e gradina, Doamne! Ne-am convins (inca o data) de acest lucru urmarind clipul alaturat. Doi "credinciosi" asculta slujba la radio si gonesc, pe autostrada, cu peste de 200 km/h.

Iata ce am primit acum cateva minute .. ( cu alte cateva minute inainte de miezul noptii ) .. si anume un ATLAS .. care foloseste cu precadere zilelor noastre!!!

Vizionare/ascultare placuta!!!


Legenda poporală din jurul Năsăudului
George Cosbuc


I
Frunză verde tulburea,
Avea Lena - nici ca ea -
Trei feciori frumoşi avea;
Trei feciori şi-o fată mare
Lena cea veselă are.
Trei feciori ca nişte zmei,
De-a dragul să cauţi la ei,
Iar copila râzătoare,
Subţirea şi-ncântătoare
Ruptă dintr-un raz de soare:
Mult cu mă-sa sămăna,
Deci Lenuţă-o boteza
Pe numele maică-sa.
Câţi feciori au fost prin ţară
Toţi venit-au să o ceară,
Mândri şi viteji feciori,
Venit-au ca peţitori.
Dar Lenuţa, ţi-e mirare,
Răspundea la fiecare,
Că-i prea tânără şi-aşa
Încă nu s-a mărita.
Mai la urmă s-arătară
Peţitori din altă ţară:
Doi feciori, ca două flori.
Lenuţa cât ce-i vedea
Mamei sale-aşa zicea:
- “Vezi, iubită maica mea!
Din voinicii aceşti doi,
Cari au venit azi la noi,
Mie-mi place unul tare
Şi la mers şi la cătare,
Că-i înalt şi subţirel
Şi m-aş duce după el!”
Dar Lena pe gânduri sta;
Gândurile-o frământa
Şi cu jale cuvânta:
- “Draga mea, Lenuţă fată!
Fiind aşa-ndepărtată
Dor de tine-o să m-apuce,
La mine ciní te-a aduce!?”
Doi fii ai Lenei strigau
Şi din gură cuvântau:
- “Pe Lenuţa nu o da
Şi de noi n-o strămuta!”
Dar feciorul cel mai mic,
Constantin, copil voinic,
Lăcrima din ochi cu jale
Şi-aşa-i zise mamei sale:
- “Nu eşti, mamă, cu dreptate
Nici la soră, nici la frate!
Că suntem doară trei fraţi,
Toţi crescuţi ca nişte brazi
Şi noi ţi-om pute aduce
Pe Lenuţa ta cea dulce!...
Aşcultă, mamă iubită,
Pe Lenuţa o mărită:
N-o lasă nemăritată,
Pire-ar cât de-ndepărtată:
Căci, de te-a ajunge dor
Io-ţi rămân doară fecior.
Eu la dânsa duce-m-oi,
Acasă aduce-o-voi.”
Şi Lena se-ndupleca
Pe Lenuţa-o mărita.


II
Dar a fost ce-a fost să fie,
C-au fost boale şi urgie
Şi-a dat Dumnezeu cel sfânt
Vremuri grele pe pământ.
Şi de multă răutate
Mureau oamenii pe sate
Şi-au murit şi trei feciori
Ai Lenuţei frăţiori:
Constantin încă-a murit
Gândul nu şi l-a-mplinit.
Lena singură rămase,
Fără de feciori în casă:
De dor o inimă arsă.
Şi ea, biata, supărată,
De jale multă sfărmată,
Se ducea pe-al lor mormânt
Şi se văieta plângând
Şi plângea şi suspina
Şi din suflet cuvânta:
- “Dragii mei! D-al vostru dor
Stau pe gândul să mă-omor,
Fie-vă somnul uşor!”
De-altă dată blăstăma
Şi blăstămând cuvânta:
- “Constantine, Constantine!
Blăstămat să fii de mine!
Blăstămat de mamă-ta
Că ai dat pe soră-ta!
Fraţii tăi mie-mi striga:
Pe Lenuţa nu o da!
Tu ai dat-o, blăstămate,
Pe hotară-ndepărtate;
Dar te blăstăm, blăstăm greu
Din tot sufleţelul meu:
Pământul nu te primească,
Ţărna nu te mai voiască,
Lutu-afară te izbească,
Căci de dorul Lenuţei
Rumpu-mi firul vieţii!”
Astfel dânsa blăstăma
Şi-azi şi mâini şi-alaltă mâini
Şi zile şi săptămâni.
Şi de multul blăstămat,
Vai, blăstămul s-a legat.


III
Într-un amurgit de seară,
Constantin ieşi afară
Din groapa, galben la faţă,
Cu trup rece ca de gheaţă.
El plângea şi lăcrăma
Şi cu jale cuvânta:
- “Duce-m-aş, că-s blăstămat,
Dar nu pot, că-s îngropat,
Duce-m-aş, că maica cere,
Dar nu pot, că n-am putere;
Nici am cal, nici căpeneag;
N-am pe lume om cu drag,
Căci oricine m-a vede
S-a-nfrica, s-a spăria
Făcându-şi răpede cruce...
Nici la mama nu m-oi duce,
Căci m-a blăstămat măicuţa,
Că eu i-am dat pe Lenuţa!”
Şi cum sta şi cugeta
Gândurile-l asudă,
El prin lacrămi se ruga:
- “Şălaş, mândru sălăşel,
Fă-te-un şoim de căluşel,
Şi tu, pânză din sălaş,
Fă-te un căpenegaş,
Şi tu, cruce, schimbă-te,
Spadă de fier fă-mi-te,
Iar tu, Doamne, mă învie,
Dă-mi putere astăzi mie:
La Lenuţa duce-m-oi,
Acasă-aduce-o-voi.”
Dumnezeu l-a ascultat:
Putere de viu i-a dat;
Sălaşul l-a ascultat:
Şi-ntr-un cal s-a preschimbat;
Giolgiu-n căpeneag îndată,
Crucea-n spadă de fier, lată.
Constantin suie călare
Şi porneşte-n fuga mare;
Şi fugea calul ca vântul,
De-abia atingea pământul,
Şi zbura, dar nu glumea,
Căci ca dorul se ducea,
Căci stăpânul îi zicea:
- “Zboară, murgule, cu mine,
Căci zbor alături de tine,
Zboară, murgule, pe cale,
Căci zbor pe urmele tale!”
Şi murguţul, pui păgân,
Duce-se cu-al său stăpân,
Încât n-a fost bine seară,
Când ei îşi descălecară,
La Lenuţa-n altă ţară.


lV
Lenuţa cât ce-a zărit
P-al său frăţişor iubit,
Din grai dulce i-a vorbit:
- “Constantine, Constantine,
Spune-mi dacă-i rău sau bine;
Nouă ani, vezi, au trecut,
Că pe voi nu v-am văzut,
Ba nici veşti nu mi-aţi trimis,
Nice carte nu mi-aţi scris!”
Constantin a cuvântat:
- “De când tu te-ai măritat
Rău nimic nu s-a-ntâmplat.
Suntem sănătoşi acasă,
Mama înca-i sănătoasă.
Veste nouă n-am ce-ţi spune
Totuşi îţi aduc veşti bune:
Fraţii noştri se-nsurară,
Dar ei pe gând se luară,
La nuntă nu te chemară!
Eu ţi-s frate mai cu dor,
Şi fiindcă eu mă-nsor,
Am grăbit aici; de-i vre,
Vino dar la nunta mea!”
Astfel zise Constantin
Cu glasul de jale plin,
Din ochi lacrimi îi cădea
Şi suspine-l năpădea;
Dar Lenuţa-l cunoştea
Şi de nou l-a întrebat:
- “Spune-mi, frate,-adevărat
De mă chemi la veselie,
Să mă-mbraca bucurie,
Să-mi pun struţ roşu şi dalb
Şi cai suri la hinteu alb;
Dar de mă chemi la jelane,
Eu să-mbrac de jale haine;
Să iau cai şi hinteu negru
Să pornim, frate, pe-ntregu!”
- “Ba io-ţi spun drept, soră, ţie,
Că te chem la veselie.”
Şi ea mândru s-a gătat,
Haine albe şi-a luat
Şi-apoi ambii au plecat
Pe cărarea cea mai lată
De voinici codreni călcată,
Pe cărarea cunoscută
De codreni voinici bătută.
Iar pe cale cum mergeau
Păsările-i urmăreau,
Munţii răi din grai grăiau:
- “De când soarele e soare
Şi pe câmpuri floarea-i floare,
Şi de când e lumea lume
N-a mai fost aşa minune:
Să meargă viul cu mortu
Tot alăturea cu codru,
Să meargă viul aproape
Cu cel mort, ieşit din groape!
Alelei! minune mare,
Viu cu mortu p-o cărare!”
Constantin bine-auzea,
Lenuţa nu-nţelegea,
Dar glumind aşa zicea:
- “Auzi, frate Constantine,
Ce vorbesc munţii de tine?!
Constantin din greu gemând
Îi răspunde-aşa zicând:
-”Lasă-i, soră, să vorbească,
Minţile să-şi prăpădească;
Ei să fie cu cântatul,
Noi să fim cu ascultatul,
Ei păzească-şi cântecul
Cum păzim noi umbletul
Asta-n seamă n-o băgară,
Calea lor că şi-o urmară.
Patru zile lungi de vară
Ei au tot călătorit,
Puţintel au odihnit.


V
Când a fost a cincea zi,
Soarele când răsări,
Au zărit şi satul lor,
Plin de negură şi nor.
Când aproape-au fost de sat,
Constantin a cuvântat:
- “Lenuţă! Cu-al tău căruţ
Vină mai câtelenuţ,
Căci eu cu-al meu căluşor
O să merg mai tărişor,
Ca să dau mamei de ştire
Să-ţi facă bună primire,
Să-ţi deschiză porţile,
Să-ţi aştearnă mesele,
Să-ţi umple paharele!”
Şi el frâu calului da,
Calul îşi împintena
Şi-ntr-o fugă alerga,
Nu la mă-sa, pe cuvânt,
Ci de-a dreptul la mormânt
Aci a descălecat
Şi din gură-a cuvântat:
- “Cal crescut sub glii ierboase,
Sălaş strângător de oase!
Dusu-m-ai şi m-ai adus
Şi pe cale şi pe sus
Şi-ai făcut un mare bine
Pentru mama, pentru mine,
Pentru mamă, pentru fată,
Pentru mine totodată!
Şi tu, căpeneag iubit,
Pânză albă de-nvălit,
Şi tu, spadă lucitoare,
Crucea mea de la picioare:
Ne-a sosit vremea, sosit,
Să-ntrăm de unde-am ieşit!
Tu, cal bun năzdrăvănaş,
Schimbă-ţi trupul în sălaş,
Şi tu, spadă lucitoare,
Fă-te cruce la picioare,
Şi tu, căpeneag iubit,
Fă-te pânză de-nvălit,
Iar tu, Doamne, Doamne sfânt,
Dă-mi iar locul din mormânt,
C-am scăpat de ce fu greu,
Împlinit-am gândul meu:
La Lenuţa dusu-m-am,
Acasă adus-o-am!”
Dumnezeu l-a ascultat,
Pământul s-a despicat,
Lutul iar s-a ridicat:
Constantin era-ngropat


VI
Şi Lenuţa cât ce-ntra
În sat, mult se minuna,
Căci erau toate schimbate,
Toate de jale sfărmate,
Dar mai mult s-a minunat
Când acasă c-a aflat
Porţile stricate, rele,
De puteai sări prin ele,
Staulul stricat şi gol,
Iarbă mare prin ocol.
Ea sărmana aştepta,
Că fraţii vor alerga
În prag a o-ntâmpina,
Dar nimeni nu s-a ivit:
Constantin n-a fi venit.
Ea la uşă se repede,
Uşa încuiată-o vede;
Deci începe ca să bată
În cea uşă încuiată:
- “Lasă-mă, mămucă, lasă,
Lasă-mă să intru-n casă,
Că îţi sunt iubita fată,
Lenuţa cea-ndepărtată!”
Mă-sa, din casă, plângând,
O alungă blăstămând:
- “Du-te-n foc şi-n câte rele,
N-amărî zilele mele,
Du-te-n foc, te du d-aci
Şi nu mă batjocori!
Trei feciori eu am avut,
Pe toţi trei i-am pus sub lut,
Pe toţi trei i-am pus sub glie,
Sfântul Dumnezeu să-i ştie!
Iar Lenuţa, scumpa-mi fată,
Măritată-i, măritată,
Într-o ţară depărtată:
N-oi vedea-o niciodată!
Însă fie blăstămat
Cine o a-ndepărtat!”
Dar Lenuţa nu-nceta,
Tot bătea şi se ruga:
- “Lasă-mă să intru, lasă!”
Şi mă-sa cu greu o lasă,
Şi pe scaun o punea
Şi la dânsa cum privea,
Pe Lenuţa-o cunoştea.
- “Draga mea şi-a mamei floare:
Nu mă-ncred, că tu eşti oare?
Oh, că nice n-am visat,
Că te-oi mai vede vrodatí!”
Şi plângând, Lena spunea
Câte-a mai suferit ea:
-”A dat sfântul Dumnezeu
Multe boale şi mult rău
Şi-au murit feciorii mei
Şi-am rămas fără de ei!
Măcar tu, scumpa mea fată,
De nu erai măritată
Într-o ţară-ndepărtată!...
Mi-ar fi traiul mai uşor
Şi mi-aş mai uita de dor;
Tu m-ai ajuta pe mine,
Eu m-aş bucura de tine!
Dar să fie blăstămat
Cine mi te-a-ndepărtat:
Pământul să nu-l primească,
Ţărna să nu-l mai voiască,
Lutu-afară să-l izbească!”
Lenuţa se-nfiora,
Reci fiori o-mpresura
Şi cu glas rupt cuvânta:
- “Vezi, măicuţă,-ai blăstămat
Şi blăstămul s-a legat!
Constantine, Constantine,
Cum m-ai amăgit pe mine
Ca să plec pe drum cu tine!”
Şi spunea măicuţii sale
Cum a venit ea pe cale,
Cum Constantin o aduse
Şi câte mai câte-i spuse.
Lena-atunci se-nfiora
Şi cum sta, cum asculta,
Lacrămile-o îneca,
Trupu-ntreg îi tremura,
Minţile-i se tulbura,
Fruntea i se înnora,
Pe Lenuţa săruta
Şi i-a zis cu glas înfrânt:
- “Haidí, Lenuţă, la mormânt,
Haidí, Lenuţă, să grăbim
La morminte-n cintirim!”


VII
La mormânt dacă sosiră,
Jos pe el se prăvăliră
Şi-ncepură-a lăcrima
Şi din gură-a cuvânta:
- “Constantine, ieşi afară;
Vină, Constantine, iară;
Mai ieşi, dragă Constantine,
Că ni-e dor, ni-e dor de tine!”
Pământul însă râdea,
Groapa de râs hohotea;
Constantin amar gemea.
- “Ieşi din groapă şi vorbeşte,
Spune şi ne povesteşte
Cum trăieşti în groapă, cum?
Vină şi ne spune-acum!
Vină să ne vezi măcar,
Vină, Constantine, iar!”
Pământul nebun râdea,
Groapa de râs hohotea,
Lutul glumind răspundea:
- “Nu te mai ruga de mine,
Blăstemă, Lenă, mai bine,
Nu te tot ruga mereu:
Ce-i al nostru, nu-i al tău!”
Pământul mereu râdea,
Groapa de râs hohotea,
Lutul neíncetat glumea.
- “Morminte, nu fi păgân,
Slobozi-mi pe Constantin;
Oh, nu fi, morminte, rău,
Slobozi-mi copilul meu,
Ori măcar dă-i glas, morminte,
Pentru câteva cuvinte!”
Pământul atunci tăcea,
Groapa nimic nu vorbea,
Constantin din greu zicea:
- “Oh, mamă, tu eşti de vină,
Că n-am pace şi odihnă,
Că n-am loc nici în mormânt,
Că n-am stare sub pământ
Nici sunt mort, nici cu viaţă,
Nici sunt foc şi nice gheaţă,
Nici în groapă nu pot fi,
Nici afarí nu pot ieşi,
Căci m-ai blăstămat, măicuţă,
Pentru scumpa ta Lenuţă,
Pământul nu mă primească,
Ţărna să nu mă iubească,
Lutu-afarí să mă izbească;
Lutu-afară m-a izbit,
Ţărna m-a batjocorit,
Pământul m-a prigonit!...
Mamă, dacă-mi vrei tu bine,
Fă-l acuma pentru mine
Şi-mi dezleagă blăstămul
Că-mi apasă sufletul!”
Lena din suflet ofta,
Gânduri grele o mustra
Şi ea, biata, cuvânta:
- “Dragul meu! Să fii iertat
Şi de blăstăm dezlegat.
Însa... fie blăstămat
Pământul, că nu m-ascultă,
Bată-l jalea mea cea multă,
Şi nu te mai lasă-afară,
Bată-l jalea mea amară!”
Ţărna-atuncea tremura,
Lutul mânios urla;
Pământul se despica:
- “Nu-i destul c-ai blăstămat
Pe-un copil nevinovat,
Acum mă blăstămi pe mine,
Blăstâmu-te eu pe tine!
Căci n-ai inimă de mamă,
Nu ţi-e sufletul de seamă,
Nici eşti vrednică sub soare
Să mori cum tot omul moare,
Ci pământul prin urgie,
Să te înghiţă de vie!”
Ţărna-n laturi se-mprăştia
Pământul se deschidea;
Lena din mormânt zicea:
-”Blăstămată să fiu eu,
Vai, pentru blăstămul meu!
ca mine pe vecie
Fie blăstămată, fie
Orice mamă s-ar afla
Pe copil a-şi blăstăma!
Fie dânsa blăstămată,
N-aibă pace niciodată,
N-aibă prapori la-ngropare,
Nici popă la comandare!
Vai de-aceea mamă, care
Blăstămă fără mustrare
Pe copilul ei, căci ea
Blastămă pe fiul său,
Dar pe dânsa Dumnezeu!..”

Nu stiu cati dintre voi ati citit aceasta poezie .. dar mie mi s-a zburlit pielea pe mine!!!
Ma doare .. cumva aceasta pozie .. DIRECT .. dar asta o sa va povestesc alta data ! ! !

In odaia rece de la Sofitel,
Proaspăt dată-afară din vechiul castel,
Plange si suspină puria domnită,
Că se-mpute treaba, nu-i mai merge fitza;
Elan Schwartzenberg, sotul măscărit,
De boema nimfă s-a cam sictirit,
Si i-a dat cu flit… i-a suflat in vele,
Invitand-o sincer să doarmă sub stele.
Asta s-a-ntamplat, după ce năiada,
A vrut să se-ntoarcă… stiti cum tinand coada…

Despre noaptea aceea, noapte de bănat
Iată ce si cum s-ar fi intamplat:

Latră canii-n curte, noaptea jumătate,
La castel in poartă oare cine bate?
- “Eu sunt, Svarti dragă, fosta sotioară;
Eu, si vreau acasă, ca odinioară!
Jur că nu mai plec, nu de astă dată…
Fie-ti dară milă si primeste fată!
Hai, deschide poarta… că mi-e frig de mor,
Vantul suflă rece… vreau in dormitor!"

Elan stă si-ascultă… ii deschide poartă,

Si vorbeste astfel către ex consoartă:
- “Ce zici Mihaelo? Vrei encore une fois?
Nu mai “blugi cu penis"? Nu menage a trois?
Gata zbenguiala? Vrei să fii iar doamnă?
Apăi fata tatii si-a lui Ayan mamă…
Să te-ntorci drăgută la Otilu tău,
Că el e potentul… io is băbălău!
Si să uiti de mine si milionul meu,
Nu mai cred in tine… iaca, mi-s ateu!
Cat priveste pruncul ce mi l-ai fătat,
Nu vreau ca s-ajungă vreun copil ratat,
Ce stă-n zece case, p-unde stă si mă-sa,
Si-are zece tati, cu cari umblă dansa.
Asa că te rog, de mai ai gandire,
Barem cate albe dar vopsite fire,
Să aduci copilul si să-l lasi acasă,
Să am grijă singur ca normal să crească.
Apoi piei năluco! Fugi in lumea ta…
Fii o pitzi bună! Că mamă esti rea!"

In odaie rece de la Sofitel,
Proaspăt dată-afară din vechiul castel,
Scrie Mihaela, clocotind in spume,
O depesă tristă către-ntreaga lume;
Poate-o crede tara si poate-o ajută,
Că ea e un victim… Elan e o brută!
Nu mai vrea nimica, doar să fie pace!!!

Ce spuneti de dansa, bini ori rău că face?!

Ne-a esplicat doamna educatoale
Amanuntit, chial ne-a si desenat,

Cum am ajuns sa egzistam sub soale,

Cum fiecale a fost plocleat,

Elam ochi si ulechi de culios

Sa aflu cum pe lume am venit,

Si chipes si istet, da' si flumos,

Da' nu te mint, mai mult m-a plictisit,

C-al fi o balza, cale-n noptitica,

Ne-adutze-n pliscu' ei, împachetatzi,

Când scapa si mamica de bultica

Facuta de la oua si câlnat,

Cum zboala balza asta-ntzet, agale,

Vleo noua luni, sa iasa luclu bun
Si cum agiungem în patutz si-n tzoale
Pe cosul casei, ca si Mos Claciun?.
Sa vezi mai flate, tze educatoale

Fata misto, chial m-a lasat pelplex,

La vâlsta ei, (tze pept si tze pitcioale!)

Sa nu stie nimica desple sex !"

E Grav ! ! ! ( urmariti .. ULTIMA PARTE ) ...

Power Sex Tool ! ! !


MUAHAHA


Umbland prin Blogosfera am dat peste un JOC ... daca vreti si voi:


Si iata ca s-a aflat raspunsul la sunetul secret nr 5 ... (Inchiderea unei rulete)

Si a venit sunetul numaru' 6

Il puteti asculta aici:



Indiciul de miercuri este: "Se loveşte cu putere"
Indiciul de marţi este: "Nu se-ntinde cu oricine"
Primul indiciu petru sunetul secret cu numărul 6 este: "Nu o întâlneşti la tot pasul"

Bafta!

In cazul in care va era dor de un ... Sunet Secret:





Iata si cateva din indiciile pe care cei de la Europa FM ni le furnizeaza!


Indiciul de luni este: "Poţi să o ţii oriunde"
Indiciul de duminică este: "Dacă nu o ţii, o scapi"
Indiciul de sâmbătă este: "Are diferite culori"
Indiciul de vineri este: "E la îndemâna oricui"

Acum .. astept sa va dati si voi cu PARAREA ! ! ! Ce produce acest sunet?

Azi ... dupa petrecerea 2 in 1 .. ( Woman & Man's Day ) ... ASA O SA FIM :




-----------
REMINDER ... Ora 21:00 FICS ... la Miky's in Brazda ( Complecsu' Vechi ) ... Party SSM !!! Platim Nemzzeste ( adica fiecare ce bea :D )

Cu parere de rau .. pentru EUROPA FM... astazi... EFM mi-au adeverit si anume faptul ca ei sunt "NESERIOSI" la concursul Sunetul Secret .. s-a castigat premiul cel mare .. 17.000 Euro ... raspunsul fiind : "Desfacerea unei cutii cu cereale" ...

Mda .. asa ma gandeam si eu .. ca S-A MAI ZIS ... ASA SI ESTE .. numai EU am auzit acest raspuns IN DIRECT de cateva ORI !

Asta e .. Europa FM RUSINE!

Ce inseamna sa duci o viata de caine ?!?
Alergi toata ziua dupa MATZE .. dupa alti caini .. dupa iepuri .. DUPA COADA .. dupa ce poti .. si daca nu iti ajunge cat ai alergat ... mai dai o ... TURA :



P.S. Cu multumiri lui JonnY ^^

Iata ca PRIMAVARA isi arata sfioasa pasii catre NOI... cei care o asteptam de o iarna .. desi nu am avut noi parte de o IARNA grea .. si rece ... ASTEPTAM primavara cu sufletul la gura!!!

DE CE?
- inmuguresc copacii .. apoi infloresc
- apar gazele (albinutze fluturasi.. etc.)
- TOTUL... inverzeste... prinde viata!
- VIN GRATARELEEEEE!!!