Zilele astea am DANSAT :D
Uneori mă simţeam precum:
Archive for septembrie 2013
Astazi, amintiri din zona IT!
Nu stiu cati dintre voi, cititori de capramea, va aduceti aminte, sau ati jucat CARMAGEDON!
Carmagedon fiind unul dintre CELE MAI VIOLENTE jocuri cu masini din istoria jocurilor pe calculator!!!
De aceea el a si fost INTERZIS! (eu nu am stiut de treaba asta pana acum)
Am asteptat sa apara o REEDITARE, un rebuild, o grafica mai buna, o NEBUNIE de joc!
Imi aduc aminte cu placere de perioada in care "fugeam" de acasa in sala de internet si MA PIERDEAM cu orele jucand Carmagedon! Da, este un joc PLIN de vilenta, poate nu l-as recomanda copiilor din zilele noastre sa-l joace, copii care iau TOTUL adliteram si, daca el se joaca Counter Strike, considera ca tre sa ia pistolu' lu' tasu' si sa faca pe TERORISTU in viata de zi cu zi!
Daaar, Iata ca CARMAGEDON A REVENIT !
URAAAAAAAA!!!
A revenit pe terminalele noastre dotate cu sisteme de operare Android!
Acum sunt asa .. usor eurofic in timp ce jocul se downloadeaza de pe Google Play !
Am sa revin cu un review LA CALD dupa ce am sa ma joc putin si am sa "omor" (virtual bineinteles) cate o vacuta, sau cativa localnici prietenosi si plini de "viata" :D
Nu ştiu de ce, dar anul ăsta vreau să particip la SuperBlog 2013!
De ce? De ce nu? Nu ştiu exact de ce dar, cred că mi-a plăcut cum a descris şi povestit Daniel Botea pe al său Natural Blog, atmosfera competiţională şi tot ceea ce s-a întâmplat pe acolo :D
Apoi, următoarea întrebare mă bântuie de nu-i adevarat:
Deci cu acest post declar că:
Şi ....
Dap ... a mai rămas un sigur bec, cu filamentul ars de vreme şi de vremuri, până când şi acesta se va arde COMPLET!
Eu sper ca TU, alături de mine şi alături de TOŢI cei apropiaţi ţie, să facem să răsară SOARELE pe STRADA NOASTRĂ!
Puterea e la TINE, la mine, la el, la ... NOI!!!
Te las acum cititor de Capra, cu o poezie scrisa de un poet drag mie, Alexandru Papoiu cu a sa:
LuptaTorţa s-a aprins,
Ciudat,
N-am înţeles şi ne-am jucat cu focul.
Timpul trecut,
Uitat,
L-am regăsit dar ne-am pierdut iar locul.
O luptă apusă,
Demult,
Încerc să-mi transform răul în bine
Un sentiment,
Visat,
În van că dragostea făr-a iubi nu ţine.
Am câştigat ceva,
Nimic,
Nu se câştigă-n viaţă cât se pierde.
M-am judecat singur,
Un pic,
Oglinda-i prafuită, nu se vede.
Nu înţeleg nimic,
Acum,
Doar timpul trecut este... de vină
Înţelepciunea simplu ,
Scrum,
Ce-i întunericul fără lumină
E lupta ce-am uitat s-o lupt,
Târziu,
Acum când fronturile-s goale
Totu-i pustiu totu-i uitat,
Şi toţi soldaţii se gândesc la *liberare.
P.S. APRINDEM SOARELE?
Acum câteva zile, mă gândeam că aş putea începe să-mi fac o COLECŢIE, daaar o colecţie de ce?
Când eram mai mic, am colecţionat timbre poştale, ţin minte că aveam ABONAMENT la poşta română ca să primesc în fiecare săptămână plicul cu TIMBRE unice, ce aveam dubluri făceam schimburi cu alţi colegi care aveau aceeasi pasiune.
Cu sigurantă, cei care au în jur de 30 de ani (i am OLD i know), au colecţionat, cel puţin pentru o perioadă, abțibilduri cu maşini de la gumele de mestecat Turbo (ce vremuuuri).
Apoi am mai crescut şi am început să coleţionez brickete (dap am avut colecţie de brichete), până m-am apucat să le şi folosesc (prost obicei am avut). Deci s-a cam pierdut din colecţia mea. (aveam vre-o 60 de brickete, unele colorate, unele în formă de maşinuţă, altele în formă de pistol eh ... s-au dus).
Alte cunoştinţe aveau pasiuni, pentru mine, mai ciudate precum colecţionarea de şerveţele de hârtie, nu ştiu dacă mai colecţionează acum aşa ceva, când piaţa e PLINĂ de mii şi mii de modele de şerveţele de hârtie.
Sau altcineva, pe vremuri când, chiar nu aveai de UNDE să faci rost de maşinuţe în miniatură, avea o colecţie de peste 200 de modele UNICE, dădea o grămadă de bani pe astfel de modele.
Iar unele doamne, (deşi cred ca nu există femeie care nu şi-ar dori) posedă o ADEVĂRATĂ Colecţie de PANTOFI! Cu toc, fară toc, balerini, mocasini şi alte şi alte modele.
Unele doamne mai cu dare de mână, preferă să colecţioneze următoarele jucării:
Deci? Eu ce mă apuc să colecţionez? (am vre-o 10 cutii de chibrituri de prin diverse cluburi sau restaurante, dar mi-e frică să mă apuc de astfel de colecţii PERICULOASE :) )
TU? Colecţionezi ceva?
Dap, în PERETELE realităţii!
În peretele dur al realităţii am dat cu putere, cu fruntea plină de sudoare. Nu ... Nu există durere fizică, nici măcar nu curge sânge, dar durerea ... DUREREA ... este mai vie ca niciodată, prin vene şi timp!
Sună uşor apocaliptic ceea ce scriu eu acum nu? Sună GREU şi apăsător? Poate aşa este, poate nu vedem bârna din ochii noştrii dar vedem paiul din ochiul vecinului.
Ne plângem CONSTANT de faptul că NU AVEM, nu avem ce pune pe masă, Nu avem ce haine să îmbrăcăm, nu avem o slujbă, nu avem NIMIC!
Să vină CINEVA să NE DEA! Orice .. chiar şi căcat, dacă e GRATIS îl luăm şi îl mâncăm cu o plăcere sadică! "E CĂCATUL MEU! Şi numai eu am să muşc din el!"
Toţi ne PLÂNGEM de milă unii altora, dar ... NU FACEM NIMIC niciodată, niciodată nu facem ceva pentru a ne AUTODEPĂŞI!
Am uitat tradiţii, am uitat datini, despre religie nu are rost să vorbesc ACUM, căci nu termin nici la 80 de ani, suntem NAŢIUNEA cu cele mai multe BISERICI si PREOŢI din lume... deci .. CREDEM în divinitate nu? (Hahahahah ma apuca râsul)
Nu ne place munca, preferăm să stăm în camerele noastre STABILE din oraşe, ne place să mâncăm din cutii de carton, mâncare MOARTĂ de zeci de zile, mere ce stau fără să putrezească cu LUNILE, apa de la robinet este ... OTRAVĂ, bem numai apă la sticlă, îmbuteliată. Uh ... DUREREAAAA ... Ahhh ... !
O dată, demult, bunicul meu îmi spunea: "Cât bunicul meu şi bunicul bunicului meu, ne-a lăsat o palmă de pământ, NOI, nu o să murim NICIODATĂ de foame!" Atunci nu înţelegeam aceste cuvinte, nici până acum ceva vreme nu le-am înteles, dar acum VĂD altfel lucrurile, de la distanţă, uneori VEDEREA se limpezeşte într-un fel cum n-aş fi crezut vre-o dată.
Bunicul meu s-a dus, şi nu ştiu de ce, am impresia ca o dată cu el s-a dus şi dragostea de REALITATE a celor din jurul meu, realitatea însemnând viaţa la ţară, unde iţi cultivi propriul tău regim, de viaţă de trai, de ORICE! Acceptăm cu cea mai mare uşurinţă TOT ce ni se pune pe tava promisiunilor electorale, pe tava frumos amenajată de marile corporaţii, România a ... OBOSIT.
Locuiesc acum într-o ţară care, spre deosebire de multe multe alte ţări mai "bogate", investeşte în OAMENI şi în agriculură, poate mai mult decât în sănătate sau oricare ramură a societăţii ei.
Aici (în Germania), dacă omului de rând îi spui că NU POATE să facă ceva, te dă scurt în judecată (bine, este puţin trasă de păr această afirmaţie, dar... ) pentru calomie, cum iţi permiţi să-l faci "handicapat" ... chiar şi persoanele cu dizabilităţi sunt PERFECT integrate în societate, acestora punându-li-se la dispoziţie cursuri de RECALIFICARE profesională, astfel încât să NU DEVINĂ paria societăţii!
Aici au mare căutare ŞCOLILE DE MESERII, ceea ce la noi nu ştiu dacă mai există, sau, dacă există... sunt considerate CEA MAI JOSNICĂ calificare pe care o fiinţă umană să o dobândească.
În România, TOATĂ lumea face facultate, toată lumea devine INGINER, DOCTOR, AVOCAT sau ECONOMIST ! CU FACULTATE!
Tinerilor, şi nu numai, nu le mai place MUNCA, dacă ar putea să STEA si să PRIMEASCĂ, de undeva ceva, ar fi perfect! Aici, obţinerea unei diplome de LICEU (Abitur) , echivalentul BAC-ului de la noi este CEVA! Nu toată lumea poate să ia BAC-ul şi nu toată lumea trebuie să ia acest ABI (bac)! Aici se înţelege că nu este nici o RUŞINE să fii grădinar, sau mecanic auto, sau menajeră (da există şcoală pentru a deveni femeie de servici' - Putzfrau) sau oricare altă meserie considerată în România a fi JOSNICĂ!
Unde vroiam să ajung cu relatarea de mai sus, nu că aici este bine sau .. mai bine decât in România, ci că, O SOCIETATE care vrea să EVOLUEZE, trebuie să înţeleagă ca are NEVOIE si de menajeră, şi de tractorist, şi de muncitori pe ogoare, şi că NU TOATĂ lumea trebuie să fie inginer, doctor, avocat ... sau oricare altă meserie cu rezonaţă socială puternică.
Vă pot spune despre mine, multă lume mi-a dorit să devin medic, daaar, sunt KinetoTerapeut, sunt undeva mai jos pe scara ierarhică medicală, în România sunt catalogat ca si MASEUR de unele persoane care nu ştiu cu ce se mănâncă recuperarea medicală şi cât de mult trebuie să ÎNVEŢI ca să devi UN BUN kinetoterapeut, şi că trebuie, la fel ca un medic bun, să citeşti continuu, să te autodepăşeşti pentru a putea fi competitiv şi să îţi păstrezi numele de un BUN. Iar ca să devii BUN în orice meserie, fie ca este ea Kinetoterapeut, grădinar, inginer, sau mecanic, trebuie să mai includem un ingredient foarte foarte important, acela este PLĂCEREA! Să îţi placă ceea ce faci, contează mai mult decât toţi anii de studiu sau toate nopţile pierdute cu învăţatul şi nu numai. Iar ca să devin medic, niciodată nu o să fie prea târziu, dar ceea ce fac acum IUBESC prea mult pentru a mă apuca din nou de studiu! :)
Aici, ca să devii kinetoterapeut nu este foarte greu, dar kinetoterapia în Germania, este un fel de şcoală profesională (face parte din aceeaşi paletă de şcoli profesionale precum menajera, mecanicul auto, grăinar ... etc.) , cel/cea care este kinetoterapeut, este văzut exact ca un medic, iar ce spune medicul, ESTE LEGE pentru orice pacient german.
Ceea ce este important este că, dacă vrei să creşti pe piaţa muncii ca şi kinetoterapeut, trebuie să aprofundezi mai mult, să faci cursuri de supraspecializare şi multe multe alte sacrificii. (Ca exemplu, după ce ai terminat şcoala, ai luat examenul şi ai devenit Kinetoterapeut, menţionez că NU trebuie să ai bacalaureatul luat, acel abitur, după ce ai luat acest examen, ai primit o diplomă cu care te poţi angaja ca şi Kinetoterapeut, ei dragii mei, aici începe dansul. Ca şi kinetoterapeut debutant, nu ai voie să faci prea multe lucruri, decât mobilizări, să te plimbi cu pacienţii, să faci masaj şi alte lucruri uşoare si foarte uşoare.
Dacă vrei să lucrezi pe secţie de ... ortopedie să zicem, unde ai de recuperat genunchi, coate, coloană vertebrală şi altele, TREBUIE să ai câte un curs de supraspecializare pentru fiecare în parte, adică un curs pentru recuperarea genunchiului, un alt curs pentru recuperarea coloanei vertebrale, un alt curs pentru recuperarea cotului ş.a.m.d. ! Nu ar fi nici o problemă să faci aceste cursuri dar, fiecare curs în parte COSTĂ, şi costă MULT!)
Aşa că, cei care se întreabă ce tot balivernez eu aici, să pună mânuţa să mai citească ceva, o carte de preferat, cu speranţa că nu am plictisit prea tare "auditoriul" vă las în compania celor de la Pink Floyd, cei care m-au inspirat să scriu acest articol:
P.S. Spectacolul Roger Waters - "The Wall" a fost unul dintre cele mai BESTIALE Spectacole la care am participat eu până acum. Efectele speciale de toate felurile, audio şi video, muzica de o desăvârşită calitate, toate au făcut ca acest SPECTACOL să fie undeva pe primele locuri în topul meu personal.
Aşa se protestează în ROMÂNIA!
Felicitări fetelor şi întregii echipe care au CÂNTAT şi ÎNCÂNTAT inimile reci ale românilor calcaţi în picioare de cei aleşi de NOI!
Sunt departe de casă dar cu sufletul mereu în România.
Sper ca aleşii noştri să realizeze în cel din urmă ceas, că Proiectul Roşia Montană este un proiect ce va DISTRUGE definitiv ROMÂNIA, o Românie deja distrusă de istorie, de veacuri, de politic şi de societate!
ROMÂNIA... TREZEŞTE-TE!!!
P.S. Am mai observat ceva în videoclipul de mai sus, TINERII noştrii nu stiu VERSURILE propriului IMN! Aşa ceva este IMPARDONABIL, atât parinţilor lor cât şi SITEMULUI de învăţământ!!!
Am să postez aici versurile, aşa poate, o să le învăţăm cu TOŢII!
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,În care te-adânciră barbarii de tirani!Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lumeCă-n aste mâni mai curge un sânge de roman,Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un numeTriumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutateŞi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel MarePretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,Când patria sau mama, cu inima duioasă,Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,Dar martor ne de Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodatăUniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furatăPrin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!
Am să închei acest articol,cu speranţa că ROMÂNIA va reînvia în anii ce urmează!
