Pornind de la urmatorul filmulet, creat de cei de la Toyota, am de gand sa va povestesc cateva intamplari REALE despre cat de GRAVA este folosirea telefonului mobil in timp ce conduceam. Stai stai!!! Ma refer la folosirea lui FARA utilizarea dispozitivelor de tip "maini libere". 

Adica folosirea telefonului mobil pentru a scrie SMS-uri sau verificarea e-mail-ului, sau a binecunoscutului "perete" de pe Facebook. 

Acum ceva vreme, cand conduceam Dacia 1410 a lu' tata, (ultima Dacie inainte de Loganul actual) ... se facea ca veneam eu de la munca cu frumoasa masina, ma aflam in cartier la numai cateva strazi de destinatie, dar ... PAC vine SMS-ul! Pai daca vine SMS-ul e MUSAI si IMPERIOS necesar sa verific ce si cum si cine si cum si cand... si asa mai departe. 

Astfel, iau telefonul in mana dreapta, rulez cu nu mai mult de 20-30 de km pe ora, drum drept, stiam ca undeva in 50-60 de metri am de virat stanga. Nici o problema imi spun! Eu Tarzan puternic, sau pui de NAPOLEON, fac de toate in acelasi timp ca dureaza numai o secunda pana deblochez telefonul si citesc SMS-ul. Zis si facut. Am deblocat telefonul, rulam cu aceeasi viteza FOARTE MICA (din mintea mea), nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la virajul la stanga. Desi puteam sa merg mai departe si sa virez pe urmatoarea strada la stanga, am decis sa fiu acelasi Tarzan...si sa pun frana si virez puternic! Bineintelesc ca inevitabilul s-a produs! 

Cum care inevitabil? Accident! Nu, Nu cu victime (de data asta am scapat fara sa fiu vatamat si fara sa vatamez pe nimeni). Ce s-a intamplat? Am intrat cu roata dreapta, fix in bordura inalta de 20 de centimetri. Din bordura repectiva, am acrosat un mic pomulet, era un pui de pom, abia pus de cei de la spatii verzi. Dar ce se intampla daca acel pom era ... un COPAC in toata puterea? Mai eram acum sa va povestesc aceste chestii? Nu, nu cred ca mai eram sau cel putin aveam de suferit o perioada! 

Desi viteza de rulare nu era una foarte mare, am reusit sa indoi frumusete de geanta plus sa SPARG cauciucul! La impactul cu micul copacel, s-a zgariat foarte putin aripa dreapta fata, insesizabil dar eu stiam ca e acolo. 

Cel mai vatamat a fost proriul EGO de Tarzan si Napoleon atotstiutor conducator intr-ale volanului. O secunda de neatentie poate duce la multe alte probleme. 

Din fericire, din aceasta poveste am iesit doar cu mici pagube materiale. Dar ce ma faceam daca pe trotuar era un copil la joaca sau un om care venea ca si mine de la serviciu? Grrr ... mi se face pielea de gaina cand ma gandesc la treaba asta. 

Eh ... ca am zis ca va mai povestesc intamplari interesante cu TELEFONUL mobil la volan, iata inca una, care, este si mai periculoasa decat cea de sus. Din fericire si aceasta s-a terminat cu bine. De atunci nu mai folosesc telefonul mobil la volan decat atunci cand sunt sunat: raspund si pun telefonul pe modul difuzor sau folosesc un dispozitiv Hands Free.

Da, ziceam de "frumoasa poveste" inspaimantatoare. Impreuna cu mai multi prieteni, ne-am hotarat sa mergem la o plimbare in afara orasului! Am zis sa mergem pe la Bucuresti si apoi sa mai vedem, planul fiind sa mergem catre munti, spre Valea Prahovei, sa vedem Brasovul sau macar ceva din zona respectiva. 

Bun, zis si facut. Am facut bagaje, amm facut plinul la Loganul cel aproape nou al tatalui meu. Dimineata devreme plec la drum sa "culeg" colegii. In oras toate bune si frumoase, dimineata, racoare, frumoooos zic. Am cules partenerii de calatorie si am pornit la drum catre Bucuresti. Undeva pe drumul intre Craiova si Pitesti, exista o zona de linie dreapta. Acolo, este limita la 90 de kilometri pe ora. Tocmai in acea zona a inceput telefonul sa imi sune. Dau sa-l scot din buzunar... nu reusesc. Circulatie destul de mare, camioane, masini mici... se mergea bine, dar era aglomerat pentru ora aceea matinala (sa fi fost 6:30 -7 ?). Pana la urma s-a inchis telefonul meu! La scurt timp dupa aceea primesc SMS! Bata-l vina de SMS! Din nou ma chinui pana imi scot telefonul din buzunar, cred ca nu ati uitat, rulam undeva la 90 de km pe ora, reusesc sa il scot din buzunar si dau sa il debochez! Nu reusesc, caci in fata mea vad doua stopuri ale unui camion. Bineinteles ca ii articulez franei un picior de mai mai sa il dau cu capul de parbriz pe copilot. "Hoooo prrrr sneaaa´ "... imi zic in gand! Asta nu e a buna! Bineinteles ca doza de curiozitate este mult prea mare. Reduc viteza, imi las ceva distanta intre mine si camionul din fata si  zic ca acum am destul spatiu de respiro sa pot citi in pace SMS-ul. 

Din nou, deblochez telefonul, ma uit sa vad cine mi-a scris si de ce asa de matinal; era unul dintre colegii DIN MASINA! Avea chef de baza! Citesc eu intreg mesajul, desi vazusem cine era expeditorul mesajului, era o frumusete de BANC! Desi putea sa il citeasca pentru toti cei aflati in masina, a preferat sa mi-l trimita prin SMS. 

Intre timp, nu uitati, eram totusi in trafic. Pana am terminat de citit mesajul text si sa "percutez" gluma din el, m-am apropiat destul de mult de camionul din fata, am avut vizibilitate buna asa ca am zis... ACU´ e momentul sa il depasesc! 

Aici a inceput DANSUL! Si la propriu si la figurat. Deoarece ma uitam in TELEFON, nu m-am asigurat in momentul in care am inceput depasirea. Din spatele meu, deja era cineva cu o masina mult mai puternica decat Loganul nostru cu motor de 1,2! Probabil "mi-a umplut frigiderul de carne" in timp ce claxona, dadea din faruri si cu jumate de roata era in afara carosabilului, PE PARTEA CEALALTA a strazii! 

Normal ca m-am speriat, atat eu cat si cei din masina. Primul instinct fiind de a trage puternic de volan la dreapta. Atat mi-a trebuit! Carosabilul, desi era uscat, era usor murdar cu ... pietris sau pamant sau ceva pe care masina mea a inceput sa ... DANSEZE! A derapat, pentru cei care nu stiu ce inseamna sa faci masina sa danseze pe carosabil. Am iesit si noi putin in afara drumului, dar spre norocul si fericirea noastra nu destul de mult cat sa intram cu masina in capul de pod ce s-a aflat la numai cativa centimetri de noi! 

Cred ca va puteti imagina ce spaima am tras nu? Stiti ce se putea intampla atunci cand, la aproximativ 90 de km la ora, o Dacia Logan plina cu pustani de 25-30 de ani, intra FRONTAL intr-un cap de pod nu? 

Da! Am fi ajuns titlul principal pe prima pagina a unui ziar sau stire la Jurnalul de la Ora 5. Nici nu vreau sa stiu cum ar suna acel titlu. Pielea mi se zburleste atunci cand ma gandesc la acele momente. 

Deci va dati seama ca am avut ceva experiente... NEPLACUTE cu telefonul mobil la volan! 

Asa ca va sfatuiesc pe toti cei care NU vreti sa treceti prin asa emotii, SA NU FOLOSITI TELEFONUL MOBIL LA VOLAN, cel putin nu pentru a scrie/citi SMS-uri, e-mail-uri, sau Facebook. Folosirea unui sistem "Maini Libere" iti poate salva viata, atat tie cat si celor din jurul tau! 

Asadar nu imi ramane decat sa iti urez: 

Apoi dragii moşului, mai dăunăzi fusăi la Paris! 

Da bre', la franceji, ajunsăi că mă invită nepotu-meu auzi! Da, Sucă, nepotu-meu ăla de m-a învăţat să umblu pe Internet auzi.

Fusai pe Şampzelize, cum unde, acolo pe unde se plimbă toţi boşii când ajung la Paris! Păi ce? Nu sunt şi io BOSS d'ăla? Că doar ştim vorba: La Bulivar' Birjar! 

Frumos la Paris, da' nu prea. Păi cum să-mi placă bre' la Francezi când io nu ştiu o boabă de franceză. Mai rup şi io un furculision, lingurision si un BonJur, da' mai mult de unde? Auzi la ei, sa-ţi placă la Paris. Mă plimbă nepotu'meu prin tot Parisul, când cu firobuzu', când cu maşina, când pe jos. 

Văzui pe acolo ce n-a văzut Parisu', pardon, Parisu' a văzut că doar eram la el acasă nu? Să ştii că îmi plăcu ceva la Paris, Turnu' ăla al lor, cum îi zice bre'? Pisa? ... Hmmm!? Nu că ala e la Italieni! Zii să-i zic că mă enervez şi dau cu basca de pământ. GATA! Îmi adusăi aminte: Turnu' Iefel! Auz' minunăţie de Turn! Parol! Mai ales că-mi zise Sucă, că fieru' din care e făcut turnu' e 100% Românesc auz'! La Galaţi a fost făcut oţelu din care e construit turnu'! Da' bag samă că turnu' ăsta e mai bătran ca mine, scrie pe el 1889. Liliii muicăăă ce de ani! Şi ia uite, n-a ruginit. Se ţine tare, dacă e de origine Românească .. normal! Tare Ca Fieru' Iute Ca Oţelu'!

Cum zisăi, îmi plăcu' da' nu prea. Prea aglomerat auz'. Maşini multe, claxoane, zarvă ca la bâlci. Nu puteai să stai şi tu liniştit  să bei o cafeluţă la terasă că, HOP CLAXON! Să-mi sară ceaşca din mână şi alta nu. Auzi da tre' să-ţi spui ceva! Cum stăteam noi acolo la terasă şi beam la cafea, îmi făcu' cu ochiu' o maşină. Parol! O aia mititică, frumuşică foc auz'! Cum io nu mă precep la maşini, îl luai la întrebări pe Sucă. Îmi zise cum că ar fi o Toyota, nu e franţuzească, e de origine exotică, ce o mai însemna şi aia. Cică o cheama Yaris, frumos nume şi cică Yaris asta nouă se produce chiar aci în Franţa, la Valenciennes.  Nu stătui mult pe gânduri şi mă băgai pe Internet să aflu ce şi cum. Intrai pe Goagle şi ce să vezi? Ajunsăi pe saitu' Toyota România, unde, cum ajunsăi, cum îmi sări în ochi un Concurs de care vreau să-ţi spui şi ţie.

Păi zice aşa: Concurs de fotografii şi filmuleţe care surprind Noul Yaris! Aaaa păi asta e uşor bre', parol! Sigur e un magazin Toyota la tine în oraş. Te duci acolo, faci o programare de-aia ... de testare, şi Pac poza! Te tragi şi tu în poză cu maşina, sau cu vre-un ministru, sau actor, sau în faţă la Primărie, ceva care să reprezinte oraşul tău sau care să impresioneze juriul Toyota şi alţi privitori care intră să voteze şi să participe. Păi să vezi tată când aş pune eu o poză cu Noua Yaris lângă căpiţa de fân... pfuuualeee aş câştiga concursu' garantat! 

Da' ce-mi trebuie mie concurs, căci io ajunsăi deja la Franceji. Da' dacă vrei şi tu o excursie în Franţa, la fabrica Toyota de la Valenciennes, nu ai decât să faci ce-ţi zisăi mai sus! Pac Poza, Pac excursia! Parol! Mai ai timp până pe 10 noiembrie 2014 aşa că, dă fuga şi trage poza că e păcat să n-ajungi şi tu pe la Franceji. 

Gata? Ai plecat să faci poza cu Yaris în oraşul tău? Nu? Păi ce mai aştepţi...fuga că io am treabă şi nu vreau să te încurc! Hai sănătate şi să ai baftă la concurs. Parol! 

Acest articol a fost scris pentru competiţia SuperBlog 2014

Avea 18 ani si, ca orice tanar, isi dorea sa faca multe. Sa mearga la facultate, sa citeasca, sa scrie poate.

De ziua lui a primit un cadou mai ... aparte, tatal sau i-a inmanat un CUB RUBIK!

S-a uitat ciudat la cub si a intrebat:

- Ce este cu acest cub? Doar atat primesc de ziua mea? Sunt un copil bun, invat, am note bune, si doar atat?

Tatal sau i-a luat cubul si i-a zis:

-Nu este doar un cub simplu! Adevaratul cadou il vei primi doar cand vei reusi sa rezolvi Cubul!

Nimic mai usor pentru un pasionat de matematica si probleme logice. Desi nu rezolvase niciodata un cub rubik, nu dura mai mult de cateva minute pana sa ii gaseasca chichitele. Imediat dupa rezolvare, cubul se deschise iar in interiorul lui, tanarul gasi O CHEIE!

Se uita atent la ea si zise:

- Ce e asta?

- Uita-te mai atent! Ii spuse tatal lui.

Analizand mai atent simpatica unealta descuietoare, si-a dat seama ca este cheia de la o masina. Si nu orice masina, ci o Toyota!

Au inceput sa-i tremure picioarele, iar cu vocea sugrumata reusi sa spuna un:

- Multumesc tata! Si il stranse tare in brate.

Au mers impreuna cu toata familia in garaj. Acolo astepta EA! Mica bijuterie colorata!

Exact cum a visat sa fie prima lui masina! Asa era micul Aygo, albastru, radiant, bucuros de un stapan tanar!