Blogu' Lu' Geordan

Iată că a sosit momentul să-ţi spun ADIO! Tu care mi-ai fost credincioasă mie şi familiei mele, care la greu nu m-ai lăsat şi chiar m-ai scăpat din momente de GROAZĂ!


Cum sună? Sună dramatic NU? Ai idee despre ce e vorba? Este vorba despre vechea mea maşină, o dacie 1410 din anul 1997! Maşina pe care, ieri am dus-o pe ultimul său drum.


Eu am avut "placerea" ca să zic aşa, de a o conduce-o (la propriu) pe ultimul său drum! Tractată de un microbuz, cu o ştangă, drumul către remat a fost CHINUITOR, atât pentru mine cât şi pentru maşina mea. ( în urmă cu aproximativ o lună a suferit un accident din care a ieşit FOARTE şifonată şi împreună cu familia am luat hotărârea să o dăm la remat şi să profităm de ofertele date de programul rabla ); spun chinuitor pentru că, zicem noi că MAŞINA nu are suflet, că e fier că una că alta daaar, exact cum e porcul la taiere care ştie că va fi dus la tăiere, aşa toate tablele de pe ea maina mea PLÂNGEAU, auzeam şuruburile cum îi tremurau în timp ce era dusă către locul pierii sale!


Alături de tine maşinuţă dragă am trăit clipe frumoase (grătare, mici excursii, ieşiri la munte, la mare, liniuţe prin oraş hihihi numai eu ştiu ce-ţi puteau pistoanele şi ce au văzut cauciucurile tale ^^ ) cât şi clipe mai puţin frumoase  (când m-ai lăsat în mijlocul intersecţiei şi claxonau la noi 20 de alţi participanţi la trafic ... şi altele care nu-şi au rostul acum)


(deja mi s-au umezit ochii când scriu aceste rânduri) La remat, mai aveam puţin şi săream la nenea ala care a luat-o pe sus cu motostivuitorul ca pe o mica moluscă şi mi-a trântit-o de pământ de i-au plâns amortizoarele şi mie sufletul!
Asta este! E timpul să îmi iau ADIO de la tine DJ 04 VJI (sau VIJULIE cum îmi plăcea mie să te alint). Rămâi cu bine scumpă dăcioară iar topirea să-ţi fie uşoară!