Ma stingi in lacrimi de durere,
Ma freci in chingi ce toate gem,
Da-mi pace inima haina cu a ta vrere,
M-a omoarat, nimic nu mai avem!
Clipe de vis, clipe de vis,
Raman un vis ce duceau spre paradis,
Prindeau putere ca sa fim noi,
E prea tarziu, acuma suntem DOI!
Tu cu al tau chin ce-am incercat,
Sa lupt , sa zbat si n-am aflat,
Am incercat si am luptat,
A fost, s-a dus ... am asteptat!
Am obosit in chinul meu,
Sa sting al tau chin mereu,
Ai ras, ai stins cu pasul tau,
Ce-a mai ramas din sufletul meu?!
hmmm....Cum poate, oare, un sentiment sa fie stins cu "atata" usurinta?! O data ce "se presupune" ca "UN SUFLET" este intru totul inundat, complesit de trairi abisale, nu poate fi ucis! Altfel nu e decat un amarat foc de paie ce a ars..si ATAT!
http://www.youtube.com/watch?v=8Sc0Rk3G4vo