Da! Cred ca frica cea mai mare a OMULUI, asa cum il stim noi, cu constiinta, sentimente, trairi... este frica de A FI UITAT!
Cerem... de fapt ... cersim sa nu fim uitati... vrem ca pacatele noastre sa fie scrise undeva, cu sange, cu cuvinte, cu muzica si strofe!!!
Iubim, crestem, uitam, evoluam?
Suntem fiinte solitare sau sociale? Ce vrem de la NOI? Respect? Constiinta? Chemare? Bani? Iubire? Stima?
NIMIC! Nu vrem NIMIC de la nimeni si cerem TOT ... tuturor, si ACELUI SUPREM, Dumnezeu? Univers? SUFLET?
Nu avem nimic! Suntem nimic si spre NIMIC ne indreptam! Cautam tentatii, cautam vise, cautam dorinte!
Suntem o mica parte din TOT-ul pe care il cunoastem sau... nu!
Nu mai vreau NIMIC! De la nimeni! Nu mai vreau nimic de la mine!
VREAU SA FIU EU!
Nu vreau sa fiu legat de cuvinte, sentimente, trairi, fire, ite, VREAU TOT! Si nu vreau NIMIC!!!
