Dupa o noapte tumultoasa, cu multi decibeli in urechi (am fost MC la club Alcatraz in Dabuleni) ... spre dimineata am mers sa beau o cafea, pasul m-a facut sa ajung in Patriks, unde mai erau o mana de oameni, care ascultau muzica la un volum si mai ridicat decat in club.
Spre inceput de zi, dupa ora 7, am zis sa purced catre casa, am zis sa o iau domol, la pas... pana acolo unde mi-or ingheta urechile si de acolo iau un taxi!
Pasii m-au indreptat catre biserica Madona Dudu,
Zidul bisericii, m-a facut sa ma opresc, sa mai fac o poza si sa ma gandesc ca nimic nu e nemuritor, tot se duce in mrejele timpului si a vremurilor!
Pe partea opusa zidului bisericii am dat peste o alta urma lasata de timp, in mijlocul orasului, un trunchi de copac taiat, ce-si plange crengile pierdute si maretia, cu care, cu multi ani in urma umbrea pamantul in parcul de vizavi de Cafeneaua Puţureanu.
Mi-am intors privirea numai pentru o clipa, ca sa mai vad o data, mai de departe ce-i drept, biserica Madona Dudu.
Vizavi de trunchiul mai sus amintit, am avut o revelatie!
In urmatoarea imagine, se oglindeste PERFECT situatia ROMANIEI de acum, O tara cu culori vii, aprinse, ce inspira pe multi, dar schinjuita de vreme, de timpuri si arsita, o Românie a carei zi am sarbatorit-o mai ieri, cu fast si onoruri, cu trâmbiţi si cantec, pentru care, NOI ca ROMÂNI, NU FACEM NIMIC!
Pe acelasi gard unde vad România de azi, vad si România de maine, plina de uscaciune, cu ramuri ce tind sa treaca de oprelistile vietii.....
... cu Uniunea Europeana in coaste....
... si cu multa mizerie acolo unde ar trebuii sa PASTRAM CURATENIA,
... cu luxul din grota, cu dezgustul amar
si cu multa speranta ca dincolo de mizerie si praf, in inceput de iarna, gasim si un strop de viata, de rosu aprins!
Mai departe pasii m-au indreptat spre Mitropolia Ortodoxa din Craiova, Biserica Sfantul Dumitru...
pe deasupra careia zburau stoluri de corbi, parca urland si ei: CE SE INTAMPLA CU NOI DOM'LE??
Timpul si-a lasat amprenta si aici, pe vechea biserica, ce are acum colturile crapate.
In zare incerc sa caut o lumina, pacat...
Caci acolo unde caut lumina, nu-i decat un CORB!
Oare asa de trist si negru, precum acest corb, o sa fie viitorul???
Nu stiu raspunsul la intrebarea de mai sus, ramane sa incercam sa traim pana atunci, sa supravietuim vremii si vremurilor, sa facem si noi colturi ridate si ... sa speram!
Cum eu imi aruncam ochii dupa cadre interesante, nebagand in seama prea tare biserica si liturghia cantata de preoti, ceva.... ca o forta ciudata, m-a facut sa imi indrept pasii in interiorul bisericii, poate curiozitatea de a prinde ceva cadre interesante, poate Divinul, sau UNIVERSUL?
Am intrat, doar pentru a face cateva poze mi-am zis,
un cadru, doua, trei.... ciudat, camera foto ma anunta ca nu mai am baterie si ies afara sa inlocuiesc bateriile consumate cu baterii incarcate cu o seara inainte!
Zic ... HA! Sa vezi ce poze fac acum... de moare lumea! Si mai ciudat, sinistru chiar... am apucat sa fac doar cateva cadre care seamana cu acesta:
Apoi, spre uimirea mea, camera mi s-a inchis, spunandu-mi ca BATERIILE SUNT TERMINATE! Eh ... am zis, s-au descarcat de la frig... nu e problema.
Apoi am zis ca daca tot sunt aici... nu strica sa stau putin, numai cateva minute, sa ascult cantarea liturghiei ce pe mai multe voci preotesti era ... Divina!
Nici nu mi-am dat seama ca minutele s-au inmultit, si a trecut mai bine de doua ore, in care am stat cuminte, am ascultat, m-am si rugat (lucru pe care nu l-am mai facut de ceva vreme), apoi, am iesit ... cu un sentiment ciudat, o liniste deplina mi-a cuprins fiecare bucatica din fiinta mea, nu imi mai era frig, nu imi mai era somn, imi era BINE ... si atat!
Am coborat cateva trepte gandindu-ma la ce tocmai s-a intamplat... am fost putin buimac, nauc de toate cele intamplate, dar nu m-a speriat sau ... deranjat.
A fost un moment de fericire, de bucurie si de LINISTE!!!
In pasul meu lenes si obosit catre casa, am vrut sa mai incerc o data... sa capturez un cadru cu toamna... am zis ca nu mai merge... ca s-au terminat bateriile si ... ce zici? A pornit ... a functionat camera, ce-i drept, doar pentru maxim 10 cadre.
Am prins si roua, linistita pe ultimele fire de iarba, zic ultimele pentru ca deja suntem in a 2-a zi de Decembrie, si iarna incepe sa-si arate coltii ascutiti cu ger si vant.
Un ultim cadru, cu iarba, toamna, si SPERANTA!
E Duminica, iar eu iti urez TIE cititor de Blogu' Lu' Geordan,
SA AI O DIMINEATA SI O SAPTAMANA.... LINISTITE!
