Dap, în PERETELE realităţii!
În peretele dur al realităţii am dat cu putere, cu fruntea plină de sudoare. Nu ... Nu există durere fizică, nici măcar nu curge sânge, dar durerea ... DUREREA ... este mai vie ca niciodată, prin vene şi timp!
Sună uşor apocaliptic ceea ce scriu eu acum nu? Sună GREU şi apăsător? Poate aşa este, poate nu vedem bârna din ochii noştrii dar vedem paiul din ochiul vecinului.
Ne plângem CONSTANT de faptul că NU AVEM, nu avem ce pune pe masă, Nu avem ce haine să îmbrăcăm, nu avem o slujbă, nu avem NIMIC!
Să vină CINEVA să NE DEA! Orice .. chiar şi căcat, dacă e GRATIS îl luăm şi îl mâncăm cu o plăcere sadică! "E CĂCATUL MEU! Şi numai eu am să muşc din el!"
Toţi ne PLÂNGEM de milă unii altora, dar ... NU FACEM NIMIC niciodată, niciodată nu facem ceva pentru a ne AUTODEPĂŞI!
Am uitat tradiţii, am uitat datini, despre religie nu are rost să vorbesc ACUM, căci nu termin nici la 80 de ani, suntem NAŢIUNEA cu cele mai multe BISERICI si PREOŢI din lume... deci .. CREDEM în divinitate nu? (Hahahahah ma apuca râsul)
Nu ne place munca, preferăm să stăm în camerele noastre STABILE din oraşe, ne place să mâncăm din cutii de carton, mâncare MOARTĂ de zeci de zile, mere ce stau fără să putrezească cu LUNILE, apa de la robinet este ... OTRAVĂ, bem numai apă la sticlă, îmbuteliată. Uh ... DUREREAAAA ... Ahhh ... !
O dată, demult, bunicul meu îmi spunea: "Cât bunicul meu şi bunicul bunicului meu, ne-a lăsat o palmă de pământ, NOI, nu o să murim NICIODATĂ de foame!" Atunci nu înţelegeam aceste cuvinte, nici până acum ceva vreme nu le-am înteles, dar acum VĂD altfel lucrurile, de la distanţă, uneori VEDEREA se limpezeşte într-un fel cum n-aş fi crezut vre-o dată.
Bunicul meu s-a dus, şi nu ştiu de ce, am impresia ca o dată cu el s-a dus şi dragostea de REALITATE a celor din jurul meu, realitatea însemnând viaţa la ţară, unde iţi cultivi propriul tău regim, de viaţă de trai, de ORICE! Acceptăm cu cea mai mare uşurinţă TOT ce ni se pune pe tava promisiunilor electorale, pe tava frumos amenajată de marile corporaţii, România a ... OBOSIT.
Locuiesc acum într-o ţară care, spre deosebire de multe multe alte ţări mai "bogate", investeşte în OAMENI şi în agriculură, poate mai mult decât în sănătate sau oricare ramură a societăţii ei.
Aici (în Germania), dacă omului de rând îi spui că NU POATE să facă ceva, te dă scurt în judecată (bine, este puţin trasă de păr această afirmaţie, dar... ) pentru calomie, cum iţi permiţi să-l faci "handicapat" ... chiar şi persoanele cu dizabilităţi sunt PERFECT integrate în societate, acestora punându-li-se la dispoziţie cursuri de RECALIFICARE profesională, astfel încât să NU DEVINĂ paria societăţii!
Aici au mare căutare ŞCOLILE DE MESERII, ceea ce la noi nu ştiu dacă mai există, sau, dacă există... sunt considerate CEA MAI JOSNICĂ calificare pe care o fiinţă umană să o dobândească.
În România, TOATĂ lumea face facultate, toată lumea devine INGINER, DOCTOR, AVOCAT sau ECONOMIST ! CU FACULTATE!
Tinerilor, şi nu numai, nu le mai place MUNCA, dacă ar putea să STEA si să PRIMEASCĂ, de undeva ceva, ar fi perfect! Aici, obţinerea unei diplome de LICEU (Abitur) , echivalentul BAC-ului de la noi este CEVA! Nu toată lumea poate să ia BAC-ul şi nu toată lumea trebuie să ia acest ABI (bac)! Aici se înţelege că nu este nici o RUŞINE să fii grădinar, sau mecanic auto, sau menajeră (da există şcoală pentru a deveni femeie de servici' - Putzfrau) sau oricare altă meserie considerată în România a fi JOSNICĂ!
Unde vroiam să ajung cu relatarea de mai sus, nu că aici este bine sau .. mai bine decât in România, ci că, O SOCIETATE care vrea să EVOLUEZE, trebuie să înţeleagă ca are NEVOIE si de menajeră, şi de tractorist, şi de muncitori pe ogoare, şi că NU TOATĂ lumea trebuie să fie inginer, doctor, avocat ... sau oricare altă meserie cu rezonaţă socială puternică.
Vă pot spune despre mine, multă lume mi-a dorit să devin medic, daaar, sunt KinetoTerapeut, sunt undeva mai jos pe scara ierarhică medicală, în România sunt catalogat ca si MASEUR de unele persoane care nu ştiu cu ce se mănâncă recuperarea medicală şi cât de mult trebuie să ÎNVEŢI ca să devi UN BUN kinetoterapeut, şi că trebuie, la fel ca un medic bun, să citeşti continuu, să te autodepăşeşti pentru a putea fi competitiv şi să îţi păstrezi numele de un BUN. Iar ca să devii BUN în orice meserie, fie ca este ea Kinetoterapeut, grădinar, inginer, sau mecanic, trebuie să mai includem un ingredient foarte foarte important, acela este PLĂCEREA! Să îţi placă ceea ce faci, contează mai mult decât toţi anii de studiu sau toate nopţile pierdute cu învăţatul şi nu numai. Iar ca să devin medic, niciodată nu o să fie prea târziu, dar ceea ce fac acum IUBESC prea mult pentru a mă apuca din nou de studiu! :)
Aici, ca să devii kinetoterapeut nu este foarte greu, dar kinetoterapia în Germania, este un fel de şcoală profesională (face parte din aceeaşi paletă de şcoli profesionale precum menajera, mecanicul auto, grăinar ... etc.) , cel/cea care este kinetoterapeut, este văzut exact ca un medic, iar ce spune medicul, ESTE LEGE pentru orice pacient german.
Ceea ce este important este că, dacă vrei să creşti pe piaţa muncii ca şi kinetoterapeut, trebuie să aprofundezi mai mult, să faci cursuri de supraspecializare şi multe multe alte sacrificii. (Ca exemplu, după ce ai terminat şcoala, ai luat examenul şi ai devenit Kinetoterapeut, menţionez că NU trebuie să ai bacalaureatul luat, acel abitur, după ce ai luat acest examen, ai primit o diplomă cu care te poţi angaja ca şi Kinetoterapeut, ei dragii mei, aici începe dansul. Ca şi kinetoterapeut debutant, nu ai voie să faci prea multe lucruri, decât mobilizări, să te plimbi cu pacienţii, să faci masaj şi alte lucruri uşoare si foarte uşoare.
Dacă vrei să lucrezi pe secţie de ... ortopedie să zicem, unde ai de recuperat genunchi, coate, coloană vertebrală şi altele, TREBUIE să ai câte un curs de supraspecializare pentru fiecare în parte, adică un curs pentru recuperarea genunchiului, un alt curs pentru recuperarea coloanei vertebrale, un alt curs pentru recuperarea cotului ş.a.m.d. ! Nu ar fi nici o problemă să faci aceste cursuri dar, fiecare curs în parte COSTĂ, şi costă MULT!)
Aşa că, cei care se întreabă ce tot balivernez eu aici, să pună mânuţa să mai citească ceva, o carte de preferat, cu speranţa că nu am plictisit prea tare "auditoriul" vă las în compania celor de la Pink Floyd, cei care m-au inspirat să scriu acest articol:
P.S. Spectacolul Roger Waters - "The Wall" a fost unul dintre cele mai BESTIALE Spectacole la care am participat eu până acum. Efectele speciale de toate felurile, audio şi video, muzica de o desăvârşită calitate, toate au făcut ca acest SPECTACOL să fie undeva pe primele locuri în topul meu personal.
