Arsita il arde in pasul sau grabit catre oaza de racoare din camera lui! Merge incet dar ferm spre statia de autobuz! Gandurile ii fug in 1000 de directii. Un om al strazii il abordeaza cerand un foc. Focul de afara aproape aprinde tigari, suflete si inimi!
Ajuns in statie isi spune ca o sa fie si mai cald in autobuz. Autobuzul vine, el se urca si .. A AVUT DREPTATE! Oamenii vin de la munca, iubiti sau iubite, de la treaba lor, un om are in mana sa o decizie judecatoreasca... altul isi sterge stropii de sudoare de pe fata, toti cauta oaza de racoare sau macar o adiere! Oameni urca, Oameni coboara, toti traiesc, unii mai putin ca altii! el ajunge in statie dar nu este la capat de drum! Mai are de mers prin toridul zilei ce aproape s-a scurs!
Inima ii este departe, gandul la fel! Zgomotul masinilor, claxoanele, oameni grabiti, obositi... se face ca nu le vede! Soarele ce apune incet ii arde pielea plina de transpiratie! O adiere de vant il face sa grabeasca pasul catre micul sau paradis!
Asteapta caderea serii pentru a se bucura de o bautura rece si racoroasa! Gandurile i se linistesc... azi a trecut!
Maine...Cine stie ce va fi!
