Este ora 3. Dimineață.
Îmi sună telefonul. Buimac, îl ridic. Mă uit să văd cine îndrăznește să îmi tulbure somnul.
Prietenii mei mă anunță că sunt în aeroport și încep să îmi cânte: ”MULȚI ANI TRĂIAAASCĂĂĂ! Mulți Ani trăiaaascăăă! Laaaaa MUUUUULȚI AAAANI!!! Dar ... vino să ne iei de aici!”
La ora asta matinală, nici nu am realizat că deja este ziua mea. Mă îmbrac, iau repede cheile și... atunci realizez: mașina mea, ”Băbuța”, este la reparat!
Caut cu disperare pe internet cel mai apropiat centru de închirieri auto cu serviciu NON STOP! Sun. Mă anunță că singura mașină disponibilă este o mașină hibrid! Bun! Orice! Numai patru roți să aibă! Și toate, cât mai repede, numai pentru mine disponibile! Încă dorm! Nici cafeaua nu și-a făcut efectul! Știu că mașinile hibrid nu merg așa de repede. Cum voi parcurge eu cei 200 de km...?
Până să gândesc mai multe, sună telefonul.
Cei de la firmă mi-au spus că mașina este deja în fața casei. Cobor repede, lucrătorul îmi dă cheile, semnăm actele și pleacă. Mă urc în mașină. Mă blochez în fața volanului și mă uit stupefiat prin bord! Încep să mă trezesc!
Oare cum se pornește drăcia asta? Unde bag cheia? Aualeu! De fapt cheia nu ”se bagă”! Îmi arunc mai atent privirea pe bord și văd un buton pe care scrie Start! Îl apăs! O mulțime de beculețe se aprind pe bord!
Oare a pornit mașina? De ce nu aud motorul ... Vrrrruuuumule, unde ești? Hmmm ...
Las încet frâna de mână și simt că pământul se mișcă sub mine către înapoi! AHA! Ne deplasăm!
Parcurg drumul până la autostrada temător. Hmm, se mișcă bine "jucăria"! Nu mă așteptam ca o Toyota Hibrid să fie așa de ... fâșneață!
Acum e acum!!! Are și muzică! Pfff și ce bine se aude, parcă sunt în sala de concerte! Taman bine pentru intrarea pe autostradă!
La radio se anunță că drumul până la Aeroport este liber. Cred și eu, la patru dimineața, chiar și aici în Germania e lejer...
Ia să vedem: apăs progresiv accelerația! Iuhuuuu!!! Plutești, nu conduci! Nici nu îmi închipuiam că pot să văd și să aud lumea așaaa... dintr-un hibrid! Iuhuuu! Vrrrruummm! Vruuum!
Drumul pare cât o aruncătură de băț. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns în parcarea aeroportului. Nici măcar nu am consumat multă benzină! Hmmm .. și ca să vezi, în parcare sunt locuri special amenajate pentru reîncărcarea bateriei. Dar stai! Nu am nevie de priză, bateria este 100% încărcată! Hmm .. oare cum este posibil? Am să mă interesez mai mult despre hibridul acesta!
Ce experiență!
Îmi întâlnesc prietenii; emoția revederii este mare! Rămânem puțin în aeroport, bem o cafea, ne trezim bine cu toții și facem împreună cale întoarsă. Pe drumul către înapoi, sunt și ei prinși de miracolul tehnologic.
Frumoasă călătorie! Cred că am să-mi sun mecanicul. Și-așa...Astăzi, este ziua mea!
Este timpul pentru un cadou... ;)
Acest articol a fost scris petru Competiția SuperBlog 2013
