In odaia rece de la Sofitel,
Proaspăt dată-afară din vechiul castel,
Plange si suspină puria domnită,
Că se-mpute treaba, nu-i mai merge fitza;
Elan Schwartzenberg, sotul măscărit,
De boema nimfă s-a cam sictirit,
Si i-a dat cu flit… i-a suflat in vele,
Invitand-o sincer să doarmă sub stele.
Asta s-a-ntamplat, după ce năiada,
A vrut să se-ntoarcă… stiti cum tinand coada…
Despre noaptea aceea, noapte de bănat
Iată ce si cum s-ar fi intamplat:
Latră canii-n curte, noaptea jumătate,
La castel in poartă oare cine bate?
- “Eu sunt, Svarti dragă, fosta sotioară;
Eu, si vreau acasă, ca odinioară!
Jur că nu mai plec, nu de astă dată…
Fie-ti dară milă si primeste fată!
Hai, deschide poarta… că mi-e frig de mor,
Vantul suflă rece… vreau in dormitor!"
Elan stă si-ascultă… ii deschide poartă,
Si vorbeste astfel către ex consoartă:
- “Ce zici Mihaelo? Vrei encore une fois?
Nu mai “blugi cu penis"? Nu menage a trois?
Gata zbenguiala? Vrei să fii iar doamnă?
Apăi fata tatii si-a lui Ayan mamă…
Să te-ntorci drăgută la Otilu tău,
Că el e potentul… io is băbălău!
Si să uiti de mine si milionul meu,
Nu mai cred in tine… iaca, mi-s ateu!
Cat priveste pruncul ce mi l-ai fătat,
Nu vreau ca s-ajungă vreun copil ratat,
Ce stă-n zece case, p-unde stă si mă-sa,
Si-are zece tati, cu cari umblă dansa.
Asa că te rog, de mai ai gandire,
Barem cate albe dar vopsite fire,
Să aduci copilul si să-l lasi acasă,
Să am grijă singur ca normal să crească.
Apoi piei năluco! Fugi in lumea ta…
Fii o pitzi bună! Că mamă esti rea!"
In odaie rece de la Sofitel,
Proaspăt dată-afară din vechiul castel,
Scrie Mihaela, clocotind in spume,
O depesă tristă către-ntreaga lume;
Poate-o crede tara si poate-o ajută,
Că ea e un victim… Elan e o brută!
Nu mai vrea nimica, doar să fie pace!!!
…
Ce spuneti de dansa, bini ori rău că face?!
