Povestea incepe intr-un cartier mediu din orasul sau natal, undeva pe o banca in parcul din cartier, discutand la un pahar de vorba cu 2 prieteni despre faptul ca NU mai poate in tara lui de cacat si ca vrea sa PLECE.
Din punct de vedere al satisfactiei profesionale in tara putea sa spuna ca este implinit! Avea o meserie frumoasa (ajuta oameni) insa satisfactia materiala nu-i lasa somnul sa fie odihnitor. Ca un cal troian ce o data intrat in fortareta minti isi deschide adevarata fata si ii consuma incetul cu incetul toata constiinta!
Astfel, pe acea banca din parc, cu 2 prieteni langa el, se hotaraste sa isi ia destinul in propriile maini si sa PLECE .. acolo unde-l duc picioarele (tinta lui era anglia). Nici el nu isi aduce aminte cum, dar in urmatoarele luni ajunge in maiestuasa si batrana Doamna .. LONDRA! Frumoasa pentru el, un calator desavarsit, incerca sa afle cat mai multe despre Londra si oamenii ei, engleza pentru el NU era o problema se descurca bine, se bucura ca, in fiecare zi alerga tot orasul pe jos, la diferite interviuri, pentru diferitele joburi pe care a urmat sa le aiba.
Inca nu isi gasise nimic de lucru in domeniul lui dar, cum nu i-a fost Niciodata frica de munca lucra cu ziua in diferite locatii, azi era sofer, maine spala vase, poimaine era profesor de dans (nu stia el multe dar ceea ce stia facea cu foarte foarte multa pasiune).
Zilele treceau, una dupa alta, nu-i mergea bine dar nici rau nu o ducea, se mutase singur intr-un apartament de la marginea orasului. Slabise foarte mult! Cand plecase din tara lui natala, era un purcel bine crescut, rotofei numa bun de pus pe masa de craciun cu marul in gura. Ca vorbeam despre mancare, avea zile in care nu manca nimic se hranea cu apa de la robinet, adormea flamand, uneori cu regrete ca a plecat de la mama si de la tata de acasa, unde ii era "bine" (avea un acoperis deasupra capului si un blid de mancare calda) dar asta nu facea decat sa fie mai hotarat in demersul lui de a AJUNGE CINEVA. Il facea ca dimineata sa se trezeasca cu aceeasi vorba in minte : "You Are The BEST!" si stia asta, ca este cel mai bun in CEEA ce facea el atunci (in momentul acela).
Intr-una dintre serile cand lucra intr-un club din marginea Londrei, ca si agent de paza, (il ajuta limba.. isi putea modela vocea sa para pui de rus... (NAZDRAVIE, Tonait No Enrence Forrr Yu Mai friend!) Masivitatea, acum usor modelata in pachetele de muschi, privirea verde ascunsa sub o pereche de ochelari cu rama neagra, il recomandau perfect pentru jobul acesta! Aici castiga bine, in 2 luni de cand lucra ca agent de paza, si-a cumparat o masina la mana a 2-a, bine, l-a ajutat si patronul sau, un ucrainean istet, priceput la afaceri, facea banul sa ruleze! Oamenii care se invarteau in acel club ii pareau putin "dubiosi" ca sa nu spun mai MULT dubiosi... dar el avea o meserie si nu trebuia(NU VROIA) sa il intereseze de ceea ce se intampla in club, ce afaceri face Ucraineanul, cu cine si cu ce...
Trecuse aproape un an de cand era in Anglia, pastra constant legatura cu familia prin intermediul internetului, le povestea ce facea, ce muncea ca munceste si acum are apartamentul lui (inchiriat) .. ca si-a cumparat o masina la mana a 2-a, ca se vede bine peste timp si ca spera sa-i ajute pe parintii lui si mai mult decat o facea acum (le trimitea din cand in cand cate un pliculet cu ceva banuti, nu ca ar fi avut ai lui nevoie, dar se simtea cumva dator pentru toti anii in care parintii l-au sustinut atat moral cat si material (plecase de acasa la cativa ani dupa ce indeplinise un sfert de secol). Parintii il aprobau in tot ceea ce facea, dar isi doreau, la fel de mult ca si el sa lucreze pe meseria pentru care se pregatise atatia ani de-a lungul Scolii postliceeale si apoi, mai tarziu, Facultatea de Medicina (terminase pe specializarea Recuperare medicala). Isi aducea aminte cu placere si putina nostalgie despre satisfactia profesionala pe care o avea in urma cu un an si ceva cand muncea, VOLUNTAR ce-i drept, in spitalul Nr. 1 din orasul lui. Gandea ca va venii si MOMENTUL lui de glorie, atunci cand isi va putea pune in valoare cunostintele sale invatate pe bancile Medicinii.
La jobul pe care il avea acum, patronul ucrainean nu i-a facut acte, asa ca el dupa mai bine de un an de stat in Anglia, era inca un alienat, avea el niste acte de sedere pe teritoriul Angliei, dar putea fi oricand trimis acasa.
Asta nu era pentru el un impediment ca, atunci cand avea vre-un chefliu cu pofta de harta, sa ii dea o mama de bataie buna, apoi sa cheme politia pentru deranjarea ordinii publice, nu avea el de unde sa stie ca barul, clubul, patronului ucrainean era urmarit de ani de zile de catre politia din Londra si nu numai, pentru afaceri ilegale, gen distributie si consum de droguri. Bun, observase el ca erau consumatori in club, dar in ce club nu se consuma astfel de substante? De afacerile Ucraineanului nici nu avea cum sa stie .. abia avea 3 luni de cand lucra pentru el.
Intr-una dintre seri, RAZIE, toata lumea la pamant clienti, angajati, patron ... TOT ... se gasesc bineinteles droguri, bani nedeclarati si multe altele in acel club, cade patronul la "mititica" iar o data cu el este luat la 'sectie" pentru intrebari si tanarul fost agent de paza (bodyguard). Dupa un interogatoriu de numai jumatate de ora, se trezeste la inchisoare!
Nu conta ca el avea oarecum acte de sedere pe teritoriul Angliei, nu conta nici ca era un om scolit, conta doar declaratia mojicului ucrainean care il acuza DIRECT pe angajatul sau ca aducea drogurile pe o asa zisa filiera Ruso-Moldoveano-Romana...catre Europa si nu numai...
Astfel tanarul de aproape 30 de ani, se vazu intr-un sistem de judecata in care nu avea drept de apel, a incercat sa se apere cum stia el mai bine, dar a primit o sentinta de 7 ani cu posibilitate de micsorare a termenului de eliberare.
In acel moment simtea cum toti neuronii, fiecare celula isi doreste sa fie eliberat din inchisoarea propriului sau corp.
Vroia sa cada in genunchi sa arate magistratilor ca e nevinovat, vroia sa sune un prieten, vroia sa fie LIBER dar.. nu a fost sa fie nu a avut puterea necesara.
Primele zile in inchisoare au fost crunte pentru el, nu din punctul de vedere al regimului de acolo cat din cauza oamenilor, erau incarcerati alaturi de el, tigani romani, pakistanezi, italieni, americani, negrii ... TOATE natiile, i se parea ca este pe arca lui Noe dar mos Noe ii tine la respect si nu le da si partenerele de sex feminin. Stia ca pentru a rezista in
inchisoare trebuia sa FACA ceva sa castige respectul detinutilor, ar fi putut sa se impuna cu pumnul... statura il ajuta, faptul ca fusese agent de paza si candva sportiv de performata (facuse judo), dar el a gandit ca nu vrea sa se impuna asa.
Intamplator in aceeasi zi in care se hotaraste sa isi foloseasca cunostintele acumulate in tara sa, adica sa isi impuna respectul prin know-how-ul legat de medicina, unul din detinuti, Afrem de undeva din turcia... sau o tara islamica, isi luxeaza umarul in timp ce tragea de fiare, nu era primul umar pe care il indrepta, trecuse un an jumate de cand "lucrase" un ultim umar in tara lui, dar isi aducea aminte toate manevrele de reducere a luxatiei, din 2-3 miscari, ii repune arabului umarul la loc, astfel facand primul sau pas in planul pe care si-l pusese la punct, a castigat respectul comunitatii arabilor! La scurt timp incepe sa aiba de partea lui intreaga comunitate de detinuti, toata lumea il respecta si il strigau "Doc' " sau pe romaneste "Doctoru" .
Era un detinut model, stapan pe nervii lui, stapan pe nervii altora, de obicei aplana conflictele si tensiunile dintre detinuti, il ajuta talenul de bun ascultator, ceilalti detinuti veneau la el si ii povesteau ce si cum, ca le e dor de neveste si copii, ca au frati acasa care ii asteapta, ca unuia i-a murit tatal si ca nu va mai putea da ochii cu mama sa pentru ca nu a ajuns la inmormantarea tatalui sau multe alte probleme pe care detinutii le aveau pe suflet! Tanarul Doc' era foarte bine vazut de intreg stafful inchisorii, avea grija prin stilul sau de a fi, sa puna la punct dintr-o privire pe cei care ar fi vrut sa rabufneasca cumva! Cumva la un moment dat, atmosfera din inchisoare a devenit FOARTE tensionata! Moment in care ii scapasera lucrurile de sub control... Trebuia sa faca ceva si REPEDE, vroia sa fie liber iar daca reusea sa aplaneze "INCENDIUL" care se simtea ca va aparea, cu siguranta sentinta lui se miscora substantial, poate se injumatatea sau si mai bine.
Astfel i-a venit o idee, s-a dus la directorul inchisorii si i-a zis sa constituie un cerc de dans sportiv, asta avand un efect benefic asupra psihicului detinutilor, a fost de acord directorul dar a zis ca nu are de unde sa aduca un istructor de dans pentru detinuti, astfel Doc' s-a oferit sa fie insusi el instructor de dans. Toate bune si frumoase, au amenajat o sala mare in care sa poata exersa un numar destul de mare de detinuti, si incet incet FOCUL iminet ce avea sa izbucneasca s-a transformat in pasiune pentru dans.
Detinutii iubeau muzica, iubeau dansul si tot ceea ce insemna asta, Doc' avea rabdare cu fiecare din ei, ii motiva sa fie mai buni, sa se duca acasa la sotii si la mame si sa le faca un dans cum intra pe usa! Ca sa ii motiveze, directorul inchisorii i-a inscris la un concurs de dans intre inchisori, acum aveau UN TEL! SA FIE CEI MAI BUNI! (in ceea ce faceau) .. asta il motiva si pe el personajul povestirii noastre, sa fie THE BEST!
Detinutii il ascultau cu sfintenie, veneau de fiecare data cand aveau nevoie de un sfat, de un prieten. Toata lumea muncea pentru castigarea concursului de dans, s-a muncit aproape 6 luni .. (in total 1 an si ceva de detentie, departe de casa, departe de prieteni..)
Cu cateva zile inainte de inceperea concursului, directorul inchisorii il cheama in cabinetul sau, acolo comisia de gratiere, au analizat dosarul sau, au vazut ca el a facut pentru detinuti si nu numai, DOAR bine, eu reluat dosarul la puricat si l-au gasit vinovat pe fostul sau patron, acum inchis si el intr-una din inchisorile din Anglia.
Astfel se trezeste personajul nostru cu documentul gratierii sale, si o recomandare din partea sistemului juridic cum ca poate fi angajat pe teritoriul Angliei fara a prezenta vre-un pericol pentru societate, ba din contra!
Fericit omul nostru pleaca inapoi in celula, ii roaga pe "prietenii" sai de detentie, sa vina la un antrenament pentru concursul ce avea sa vina! Aici le-a povestit ca, sistemul judiciar englez au facut o greseala si ca este gratiat, toti s-au bucurat pentru el l-au ovationat, dar s-au si intristat pentru ca urma un "examen" de viata pentru ei, urma un concurs de dans! Pentru ei mult mai mult decat asta.
Cu lacrimi de fericire in ochi, tanarul nostru si-a facut bagajele, iar in drumul sau spre iesire este rugat sa treaca pe la Directorul institutiei, acesta ii pune in mana un plic cu o suma frumusica de bani, Salariul sau ca instructor de dans pe ultimele luni, in care acesta a condus cercul de dans, si ii strecoara in buzunar o carte de vizita cu ceva scris pe spate! Directorul ii strange calduros mana si ii zice ca VA AJUNGE MARE!
Iese pe portile inchisorii, este fericit, pana in momentul in care, dupa portile inalte de metal, se aude.... DOC! DOC! DOC! ca un urlet de lupta al spartanilor dinainte de ultima batalie! Atunci incep sa-i tremure picioarele dar nu vrea sa se intoarca inapoi in viata de detinut. Un taxi il asteapta, se urca in masina, iar soferul il intreaba... Unde Mergem? El sta putin ... zice ca nu stie, si isi aduce aminte ce cartea de vizita daruita de directorul inchisorii. Ii arata soferului adresa, dupa un drum de aproape 40 de minute, intr-o toamna calda, cu frunze de copaci in jur, unde totul era ruginiu, dar plin de culoare, culori pastelate, culori aprinse, ajung la destinatie.
In fata sa se ridica o cladire veche cu 2 nivele, cu o curte mica in fata sa, si o alta foarte MARE precum un parc in spatele ei.
La intrare il asteapta un domn trecut de 60 de ani, cu parul grizonat, dar cu o fata calda, atipica pentru mimica englezeasca, acesta il intreaba ...
-I Think that you are DOC' no? I was expecting you! (Cred ca dumneata esti DOC nu? Te asteptam!)
-Yes, My Name is ............. I am here because of this (Numele meu este....... Sunt aici din cauza acesteia... si ii intinde cartea de vizita primita de la directorul inchisorii!)
-Yes i know, my brother told me about you and what you did in there! Let's drink a tea, or perhaps you want a Scotch? ( Da Stiu, fratele meu mi-a povestit despre tine si ceea ce ai facut acolo! Hai sa bem un ceai, sau poate preferi un Whiskey(scotch) ceva tare? )
Merg pe un coridor lung, cu geamuri inalte, in capatul coridorului, biroul acestui domn cu o prestanta uimitoare.
Se aseaza la o mica masuta din lemn negru ca de abanos, il serveste pe tanar cu o tarie fina, si ii baga sub nas un teanc de foi.
Intrebator incepe sa rasfoiasca cele 4-5 coli, citeste si pulsul incepe sa-i creasca, ii vine sa sara de fericire, dar prestanta omului de langa el il impiedica pe tanarul nostru sa aiba astfel de reactii! Acele coli, nu erau altceva decat contractul in care i se ofera postul de Kinetoterapeut "cu norma intreaga" in cea mai prestigiasa clinica de recuperare medicala din Anglia.
Cu lacrimi de fericire acesta semneaza contractul! Apoi este dus de catre cineva la o cladire mai mica din spatele curtii unde aveau cateva apartamente pentru angajati!
Unul dintre ele este AL LUI, al tanarului DOC' toate cheltuielile sunt platite de prestigioasa clinica, nu ii vine sa creada inca, ca lui i se intampla toate astea, se ciupeste de cateva ori pentru a vedea daca nu cumva doarme, si totul este un vis... Nu nu era! Toate lucrurile astea minunate i se intamplau lui, se pare ca Doamne Doamne a avut grija de el si de faptele bune pe care le-a facut pana la cei 30 de ani neimpliniti.
Dupa o plimbare lunga prin gradina maiestuasa ce i se afisa la picioare, tanarul nostru se duce sa se odihneasca! Ii viseaza pe fostii lui "cursanti" si in acelasi timp fosta lui "famile" timp de mai bine de un an (aproape un an jumatate), a 2-a zi urmau sa aiba CONCURSUL!
Dimineata s-a trezit (intr-o zi de duminica in aceeasi toamna calda si plina de culoare... acum parca si mai colorata, cu aer de LIBERTATE) si l-a rugat pe Domnul Prestanta ( sa-i zicem asa.. ) daca poate sa ii puna la dispozitie o masina pentru a merge undeva! Acesta parca anticipa cererea tanarului si ii intinde cheile de la un mic Mini Crossman, Negru imaculat, superba masinuta, Domnul Prestanta ii spune ca pentru perioada cat va lucra cu ei aceea va fi masina lui de "lucru" pentru ca va avea nevoie sa mearga si la pacientii clinicii care nu se puteau deplasa la sediu. Din nou nu-i venea sa creada!
Ia cheile noii lui masinute, si merge grabit catre locul unde urma sa fie concursul de dans!
Acolo il contacteaza pe directorul penitenciarului, si acesta il duce in camera in care ar fi trebuit sa repete cei 15 detinuti selectati pentru a participa la acel concurs! Spun ca ar fi trebuit sa repete, dar acestia erau tristi, nu era acolo DOC' nu era cineva sa le ofere incredere in ei, sa le ofere din increderea lui!
In momentul in care cei 15 l-au vazut pe tanarul Doc, fetele li s-au luminat, si au ovationat fericiti WE ARE THE BEST! WE ARE THE CHAMPIONS!
Concursul a fost castigat de echipa tanarului Doc' , acesta colaborat in continuare cu penitenciarul, o data pe saptamana mergea in locul care i-a fost casa pentru aproape un an si jumatate, de-a lungul timpului incet incet detinutii s-au schimbat, unii au plecat, altii noi au venit, cursul acela schimba vieti, viata tanarului nostru protagonist s-a schimbat si ea, face lucrurile care ii fac placere, oferă sanatate, este unul dintre cei mai buni Kinetoterapeuti, tine in continuare cursul de dans, cine stie ce se va mai intampla cu el ... probabil o noua experienta in viata lui!
...The End!
O poveste de Dan Pavel ©
Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplatoare!
Aceasta poveste este o poveste a imaginaţiei mele (de fapt a subconştientului meu) ... am visat mare parte din aceasta poveste si cred ca merita sa v-o ofer şi vouă!
Sper să va fi plăcut!
Așaaa ... ahhh .. ce bun eee! Ei? Ce zici? Are nepotu'meu gusturi bune nu?
