Întotdeauna am apreciat lucrurile naturale, locurile ce sunt pline de SUFLET! Situaţiile pozitive ce aduc bogăţie sufletului.

Unul din locurile dragi sufletului meu este staţiunea Straja! 
Am petrecut multe clipe frumoase, speciale, pline de bucurii sufleteşti (şi trupeşti) aici.



Pentru cititorii care nu ştiu nimic despre Straja, îi invit să îşi îndrepte paşii către inima Carpaţilor Meridionali, în judeţul Hunedoara, la aproximativ 25 de kilometri de Petroşani. Măcar o dată în viaţă trebuie să facă un sejur la Straja! Cu siguranţă se vor întoarce cu plăcere!
Dacă nu le este la îndemână să dea o fugă reală acolo, invitaţia se transformă într-o invitaţie virtuală! 

Cu ajutorul internetului puteţi vizita întreaga Straja! 
Ca şi recomandare personală, poate cea mai frumoasă vilă pentru a înnopta şi pentru a petrece un sejur la munte, este Vila Alpin!

Am ajuns de nenumărate ori la minunatele gazde, am mâncat, am petrecut, mi-am încărcat bateriile cu energia pozitivă ce se simte în întreaga staţiune Straja!

Poate nu ştie lumea, dar la Straja se găseşte cel mai mare domeniu schiabil de pe teritoriul României. Aici poţi învăţa tainele schiatului şi ale sporturilor de iarnă, bine o parte din ele ;) .
Aici am pus eu prima dată schiurile în picioare, aici am căzut prima dată de pe schiuri, aici am învăţat regulile Muntelui şi ale schiatului!

Chiar dacă nu ştii să schiezi, nu e nici o problemă, la Vila Alpin poţi cere sfaturi pentru a beneficia de un instructor personal! El te va ajuta să te bucuri de schi la Straja

Iar dacă sporturile de iarnă nu te atrag, nici o problemă! Poate faci parte dintr-o echipă sportivă, sau poate pasiunea ta este dansul... Apropo de dans! Ştiu sigur că un club de dans sportiv drag mie, face mereu Cantonament la Straja

La Vila Alpin se găseşte o sală mare ce poate fi folosită pentru Team Building-uri sau pentru prezentări de caz, sau pentru a face diverse activităţi specifice unei ECHIPE, fie ea sportivă sau nu! 

Mai sus vă invitam la o vizită virtuală prin Straja şi, implicit la Vila Alpin! 

Pe site-ul lor, alpinstraja.ro, puteţi face un tur virtual, aici găsiţi cam TOT ce trebuie să ştiţi pentru un sejur minunat la Straja! 

Site-ul este plin de informaţii! De la informaţii despre pârtiile de schi, până la condiţii şi preţuri de cazare.

Ca şi sugestie celor care administrează site-ul: Eu personal găsesc meniul de navigare prea ... MIC! Cocoţat acolo în vărf de site, nu se distinge prea bine şi face greoaie deplasarea prin turul virtual! În rest, nu pot să spun decât lucruri de bine! 

Nu mai lungesc vorba că aduce sărăcie ... rămâne doar să vă recomand cu Întreg Sufletul vizitarea staţiunii Straja şi gazdele călduroase ale Vilei Alpin! 

Cu speranţa că voi ajunge curând să le calc ... DIN NOU ... pragul ... vă urez de pe acum: Sejur Plăcut! :) 


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013
Sursa imagini www.alpinstraja.ro 

Dap, azi scriu puțin și bine ... ZIC! (mai mult am desenat)

Se știe că eu sunt un Fan Brânză
Mănânc brânză sub orice formă! Cașcaval, brânză de vaci, de oaie, de capră mai puțin .. dar nu o exclud doar nu o să stric prietenia cu CapraMea, NU? :) Brânză la micul dejun, brânză la prânz și desigur... brânză la cină! 

Din păcate încă nu am gustat Miezul de Lapte de la Delaco, și mor de oftică și bineînțeles de POFTĂĂĂ! 
Dar, cum ajung în România, mă opresc să-mi iau o doză de Miez! (sau poate îmi trimite și mie cineva o mostră?? ^^ ) 


Țin să menționez că am cu mine minunatul cașcaval afumat de la Delaco (l-am cărat cu mine când am fost ultima dată acasă!) Și dacă nu mă crede nimeni, AM DOVADA! Se vede că sunt un fan real al produselor Delaco? 

Și ca să fac dovada mai ... savuroasă am profitat de una din pasiunile mele, și anume DESENUL! 

Bine, nu sunt eu vre-un mare Picaso sau mai știu eu ce pictor desăvârșit dar, pe mine mă relaxează .. desenul și, bineînțeles, brânzaaaa! 

Așa că nu mai lungesc vorba și vă las pe voi să vă delectați cu ”talentul” meu .. iar eu o să mă delectez cu Cașcaaavaaal afumaaat !!! 










Mister CHIȚ, a venit și el la o bucățică de cașcaval... doar nu era să lase Capra fără companie! 




Capra și cu Chiț dau IAMA în cașcaval! 



Acest articol a fost scris si creat pentru SuperBlog 2013
Copyright imagini DAN PAVEL și CapraMea

Acum multă vreme am avut un vis! 
Încă nu l-am pierdut, doar l-am pus undeva pe al X-ulea plan... 
Când eram prin studenție mi-am dorit tare tare mult să plec prin Statele Unite ale Americii cu unul dintre programele ”Work and Travel”! Din păcate, întotdeauna se ivea ceva care să nu mă lase să demarez procedurile de înscriere, apoi selecție și apoi de a-mi îndeplini visul! 

Mi-ar fi plăcut să lucrez într-un Hotel de multe stele, gen Hilton sau Marriott chiar în inima New York-ului (DownTown)! 
Da, cred că la Marriott m-aș fi integrat cel mai bine! 

Mi-ar fi plăcut să lucrez în domeniul meu de activitate, Fizio-Kinetoterapie, dar bănuiesc că nu există job-uri sezoniere pentru așa ceva! Cu siguranță însă, am aflat că mi-aș fi găsit de lucru într-un salon SPA! 
Are legătură cu meseria mea de Fizio Kineto Terapeut! Așa că, mi-ar fi plăcut să ofer tratamente corporale celor mai importanți clienți (atât de gen masculin cât și feminin) ai hotelului! Cu siguranță aș fi avut ce învăța de la ei și de ce nu, poate chiar m-aș fi împrietenit cu câțiva din aceștia! 

Apoi, chiar dacă nu m-aș fi împrietenit cu nimeni ”mare” , vre-o vedetă Hollywoodiană, vre-un mare Boss-șef de firmă sau cu vreun bancher sus-pus... cu siguranță mi-aș fi făcut prieteni noi din toate colțurile lumii, colegi de muncă sau de ”suferință”. 

Mi-ar fi plăcut ca, după terminarea job-ului, să ies la o plimbare prin  Parcul Battery, să mă așez pe o bancă și să mă uit la frumoasele vapoare ce navighează în sus și în jos pe râul Hudson! Cu siguranță și ție cititor de #Capramea ți-ar fi plăcut toate astea! 

Apoi, aș fi mers la culcare, nu înainte de a trece pe la magazinul non stop și a-mi lua ceva de mâncare! 

La sfârșit de săptămână, mi-aș fi luat liber! Nu de alta dar îmi place să colind, să vizitez și să mă plimb prin toate locurile accesibile atât financiar cât și ca interes personal! 
Aș fi mers să alerg măcar o dată pe săptămână în faimosul Central Park! 
Nu este foarte departe de Marriott DownTown... locul meu de muncă! 
Poate aici, aș întâlni o domnișoară, studentă a vre-unei facultăți de Drept (sau de stâng :D sau mai știu eu de ce?) din cine știe ce colț al lumii, care, la fel ca și mine ar fi în vacanța ei de vară plecată într-o experiență Work And Travel
Poate s-ar lega mai mult decât o prietenie, cine știe poate chiar o iubire de-o viață! 

Am merge împreună la alergat prin Central Park sau la plimbare pe marginea râului Hudson! 
Am face împreună o mie de nebunii, am merge să vizităm pentru un weekend Miami Beach unde, am dansa până în zori de zi, apoi am vedea răsăritul împreună și am adormi pentru câteva ore unul în brațele celuilalt! 

A doua zi am lenevi toată ziulica pe un șezlong cu un Cocktail apetisant lângă, cu muzică bună și cu vreme numai bună cât să te perpelești la soare! 
Din când în când am intra în apa caldă a Oceanului Atlantic să ne răcorim puțin! Poate am face și ”prostii” în apă, dar mai bine ne abținem că... cine știe??? Vine rechinul și ne papă de ”jucării”.. Deh! Totuși avem o cameră la dispoziție numai pentru ”prostii” ^^ . 

Ne-am despărți cu greu de Miami și zarva călduroasă a acestuia! Dar, suntem totuși la Work and Travel nu numai TRAVEL :) ! Așadar, mai trebuie să mai și muncim pentru a avea bani pentru următoarea excursie! 

Excursie pe care eu aș plănui-o ... în faimoasele insule Bahamas! Așa numitele Insule Paradisice! 
Aș merge aici cu prietena mea de o vară și aș petrece cele mai frumoase experiențe! Aș face Scufundări Acvatice, aș fotografia mental și nu numai, fiecare părticică a faunei luxuriante și exotice! Serile le-am petrece în jurul unui foc de tabără, împreună cu alți turiști din toate colțurile lumii. Am cânta împreună cântece internaționale, iar gazdele noastre, cei de la hotel, ne-ar pregăti cele mai exotice bucate! Mmmm ... parcă și văd cum mă lupt cu o bucată de aripioară de rechin (poate o fi același rechin pofticios ... de mai sus :) ). 

Întoarcerea în Metropola americană ar fi groaznică! Doar amintirea timpului petrecut în ”paradis” cu frumoasa domnișoră ar face drumul mai ușor până în New York, dar ar fi doar un cuțit adânc înfipt în două inimi tinere ce știu că toată povestea lor ar fi numai de O VARĂ! 

Ehhhh .. ce frumos ar fi fost! Din păcate, vremea studenției a trecut! Așa că, momentan, nu mai pot pleca prin programul Work and Travel! (zic momentan pentru că... cine știe când mă apuc de o nouă facultate...) Cu siguranță însă pot să îmi las visul la ... dospit! 

Cândva, voi profita de multitudinea de oferte turistice din ce în ce mai exotice și mai accesibile! 

Până atunci, nu-mi rămâne decât să visez în continuare, nu înainte de a te întreba PE TINE, cititor de CapraMea, tu cum ți-ai petrece o vacanță în Statele Unite ale Americii? 

Până data viitoare, vă urez să aveți vacanțe minunate ... chiar dacă pentru moment numai în vise! 

P.S. Aștept comentariile voastre fie aici pe blog, fie pe pagina oficială de Facebook a Caprei Mele 

Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2013
Surse imagini: Google

Dragii moșului, astă seară vreau să vă povestesc despre ... o prințesă! Prințesă am spus? Nu nu ... o ... REGINĂ! 
Cum mă de care regină? Regină cum sunt toate reginele, cu coroană de hAur pe cap, cu rochie dinaia de pe vremea când era străbunica fată mare! Regină cu palat și servitori! 

A observat cineva că n-am zis nimic despre vre-un rege? Păi da! N-am zis! Că regina asta era o regină "Specială"... nu nu... nu era handicapată sau ceva! Era frumoasă așa ... ca arătare (animalic vorbind) !
Da', avea ea o problemă! O problemă de nu se atingea nimeni de ea!
Bă fraților era o MINUNĂȚIE de femeie! Bunăăă ... de mai mai mi se ridică ideile și acu la cele peste trei sferturi de veac auz! 

A, vă zisăi ca avea o problemă ? Nu? Vă zic acu! Apoi problema ei era gravă! Da' gravă rău! 
Bre', cică puțea regina astaaa, de îți muta nasul peste trei mări și peste trei țări și alta NU! 

O curtasera mulți! Pretendeți de soi, care mai de care mai frumoși și mai bogați, da' DEGEABA! Când ajungeau în fața ei le dădeau lacrimile! Și... NU .. Nu erau lacrimi de bucurie! 
Era regina asta supărată nevoie mare! Că ei îi plăcea viața, vroia și ea să iasă în lume, ba la o discotecă, la un bal mascat, la o serată muzicală, la un ceai sau la vre-un dans! 

Da' ce te faci cu DUHOAREA!? Că parcă purta cu ea un sconcs și alta nu!

Se hotărî ea că tre să facă ceva în privința asta, a consultat toți vracii din toate ținuturile, s-a spălat în toate apele Pământului, dar, nici un rezultat! Poate era bine câteva ore dar, apoi, duhoarea reapărea! 
A căutat ea să afle ce și cum! De ce i se întâmplă taman EI treaba asta! Nimeni nu știa să-i dea un răspuns! 

Apoi, într-o zi, în timp ce stătea ea singură pe o stâncă la marginea unui râu, trecu pe acolo o babă bătrână! Pănă și babii i se făcu milă de frumusețea fetei și îi zise: 

- Fata babii! Vrei să scapi de duhoarea asta? Tre' să găsești fraieru Prințul care să fie în stare să iți aducă cele trei ingrediente ale fericirii! Esență de praline, Celosia și o mână de fructe de pădure! 

Zis și făcut! Dădu prințesa zvon în țară, și nu numai, să vină toți voinicii să-i aducă cele trei ingrediente! 

Veneau Regi și prinți și alte vițe nobile, dar veneau ba cu Esența, ba cu Celosia ... da nu găsea nimeni FRUCTE DE PĂDURE! 

Belea MARE MARE! De unde să ia ei fructe de pădure? Nu se găseau decât în pădurea Ursului Cel Bătrân! Și nimeni dar NIMENI, nu avea curaj sa intre acolo! Se știa că ursul făcea tare urât dacă intrai în pădurea lui! Nu te omora dar nici bine nu îți era după ce scăpai din laba lui! Așa că nimeni nu vroia să ajungă în pădurea Ursului să facă rost de fructele de pădure! 

Până când, Gheorghiță, cel viteaz, care nutrea la frumusețea prințesei de prima dată când o văzuse, își luă inima în dinți și se hotărî să plece spre pădurea Usului cel Bătrân și ursuz! Tasu' ... Nea' Gheorghe păduraru' îl învăță pe fisu, Gheorghiță cel viteaz, să ia cu el o sticlă de Lapte de Mamă! (Ce? Nu știți ce-i aia? Aflați AICI!
Luă el o sticla de lapte de mamă și plecă spre urs! Mearsă ce mearsă, două zile lumină, până ajunse într-o poieniță PLINĂĂĂĂ cu fructe de pădure! O minunăție de miros! Parfum nu alta! Dădu să ia un fruct, și .. HOP! Ursu! 

- Ai să-mi trag palme cu piciorul, gândi Gheorghiță, câta animalu'! Ce mă fac eu acuma? (pe semne îi era frică de Urs...) Așa că scoase din traistă sticla de Lapte de Mamă! Luă o dușcă... și ca prin minune ... îi trecu orice frică! Este bine știut că alcoolul te scapă de frică! 
Ursu începu să urle, să facă ca toate animalele pădurii, Gheorghiță cel viteaz NIMIC! Îl luă pe urs de-o labă și îi zise! 

- Auzi bă ursule! Tu ce mama lu' proces ai mă!? Așa... posomorât mereu! Nu lași pe nimeni la mure, la fructe de pădure! Ce, crezi că rămâi fără ele? Nu rămâi mă nebunule! Că ete, cum iei una cum cresc două la loc! (Și pac luă o fructă și o băgă pe gât)! Într-adevăr, în locul ei, crescură alte două la loc! 

Ursul nimic! Începu să urle și mai tare! 
- Băăă Gheorghiță, te sparg! Iți dau două labe de te schilodesc! 
- Auzi ursule! Da' nu mai bine iei tu o gură de Lapte de Mamă cu mine și nu mai faci atâta gargară, că faci tu că dregi tu ... ! 
- Bă! Ești nebun? Nu auzi ... ( nu apucă să mai zică ursul nimic că l-a pleznit un miros de ... ceva, special! Ceva de i-a lasat gura apă INSTANT! Mai rău ca atunci când se pregătea să mănânce fructe de pădure! )

Gheorghiță cel viteaz deschisese sticla de Lapte de Mamă! Să-l vezi pe ursu' nostru cum era acum, ca un mielușel! Puse un păhărel din licoarea minune și i-l dădu ursului! NEBUNIE! 
Ursul era în extaz! Euforie scria pe el! 
Îi dete lui Gheorghiță câte fructe de pădure vroia el! Doar să-i lase sticla cu lapte de mamă! Făcură pactul, bătură ei palma (în cazul ursului bătură laba) și il lăsă pe urs în euforia lui! 

Plecă Ghiorghiță al nostru către Regina lui cea urât mirositoare dar frumoasă din cale afară! 
Nu înainte de a trece pe la Tacsu' pe la pădurarul Gheorghe! Acesta îl mai sfătui pe fiul său cel viteaz încă o dată, să ia două din fructele de pădure și să și le vâre în nări! Să poată rezista mirosului reginei! Zis și făcut! 

Ajunse la castel! Regina era tot supărată! Gheorghiță cel viteaz se închină în fața ei și puse cele trei ingrediente la picioarele acesteia! 
Ca prin minune, apăru și băbuța de mai devreme, cea de la mal de râu! Luă ingredientele, le mestecă într-o ulcică făcu ea un hocus pocus și! MINUNE! 

Întreg castelul prinse o mireasmă de îți lua mințile! Ce castel, întregul regat mirosea suav a fructe de pădure, a frumos, a curat! 
Baba mai scoase din traista ei o sticluță din rubin, în care puse restul de licoare parfumată! 

Pe semne că baba nu era o babă oarecare ci o vrăjitoare! Ia dat-o lui Gheorgiță și îi spuse:
- Tinere, acum ești rege! Să îi fii soț reginei tale și să o iubești precum Ursul cel bătrân își iubește pădurea! Să îi oferi tot ce e mai bun! 
Gheorghiță nu apucă să mai zică nimic că baba a și dispărut! 

Și-a luat regina în brațe, o sărută cu foc și a doua zi au pus de o nuntă ce a durat 3 nopți și trei zile! 

L-au avut invitat de seamă și pe stimabilul urs, care era din cale-afară de bucuros că se putea delecta pe îndelete cu laptele de mamă! Cadou de nuntă pentru cei doi miri fiind o întreagă grădiniță cu fructe de pădure! 

Și așa v-am spus povesta, acu' nu mai știu la cine am auzit-o eu! Dar dacă nu v-a plăcut, vă dau la URS! 
Cu drag al vostru Moș EU! 

Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2013
Sursă imagini: Google și SuperBlog 2013



Bine v-am găsit dragii moşului! Apoi, astăzi vreau a vă vorbi despre mâncare! 
Mai demult v-am povestit cum făcea bunica tot felul de bunătăți nu? Sau ... am uitat eu că v-am povestit despre asta! 

Iar mă apucă nostalgia, parcă văd cum frământa ea pâine în căpistere apoi o cocea în țest, mmm! Ce miros, ce savoare! Pe lângă pâine mai arunca direct în jar cate o gutuie, că tot veni toamna plină cu de toate! Ahhh, îmi lasă gura apă, alta nu!

Apoi, imi aduc aminte de zacuscă! DA! Zacuscă adevărată, făcută din vinete proaspete, coapte pe disc de tractor, sau pe tablă! Stătea săraca cu orele să cocă la vinete, apoi să le jupoaie, apoi le punea într-o căpistere mică și le lua la bătucit! De ce? Nici acum nu știu! Eh ... vremuri! 

Acu' am mai găsit zacuscă pe la magazine, sau mai face vre-o vecină... da' parol dacă are gustul ăla din copilărie! Io cred că gustul ăla adevărat de Zacuscă era dat de lemnele de sub tabla de copt! Da' nu-s bucătar de meserie să le știu eu pe astea cu zacuscăritu' și cu gătitu'! 

Na dracie, m-a auzit vecina că am zis că nu sunt bune preparatele făcute de ea! Și acu' nebuna s-a dus să își cumpere cuptor! Io am crezut că vrea să o pună de un țest pe balcon, sau mai știu eu ce are trăznita în cap? 
S-a dus ea la magazine, a căutat, a citit oferte, a făcut și a dres! După ce a făcut ea cercetări amănunțite, a găsit ea nu știu ce modele de cuptoare incorporabile, ce or mai fi și alea habar nu am! Incorporabile auzi! 
Păi ce le faci? Le bagi în corp? Aaaa... or fi dinalea de-am văzut eu la nepotu'meu în casă! Așaaa ... direct din mobilă! 


Acu să o văd! Dacă nu îi iasă zacusca ca pe vremea lu' bunica... să vezi ce râd de ea! 

Stai că sună la ușă! Mă duc să văd cine e!
.
.
.
Ptiuuu bat-o norocu' de vecină! Veni la mine să se fălească cu cuptoru' auz! Nebuna naiba'! Îmi face așa în ciudă... că ea are cuptor de-al șmecher! Cică are și rotisor, face puiul așaa, de-a-ntregu' doar la atingerea unui buton auz! Și mai consumă și puțin! Pe lângă toate astea, mai are și garanție de 5 ani!

Bă, baba asta mă enervează și îl sun pe nepotu-meu să-mi cumpere cuptor auz! Și pe deasupra arată si frumos! Cuptoru' da? Că nepotu'meu... pfuuu! Bată-l norocu'!
Ce îmi plouă în gură auz! 

Cred că mă duc la piață să cumpăr vre-o două kile de vinete și un pui, o sticlă de vișinată dinaia de-i place lu' vecina și o pun să-mi facă zacuscă și pui la rotisor! Nu mă refuză ea pe mine, că nici eu n-am refuzat-o după ce i-a murit bărbatu', când mi-a cerut ajutorul la câte-o reparație prin casă!

Vă pup dragii mei! Mă duc repede la piață că pleacă cumetrii cu vinetele și rămân fără zacuscă! 
Pâna data viitoare, cu drag moș .. EU! 


Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2013 
Sponsorizat de Marketonline.ro și: 






Sursă imagine: Aici

Ei ... dragii moşului, pe vremea când eram eu tânăr, cam în aceeaşi perioadă cu povestea reală a argintiului ca morcovul, pe atunci aveam şi problemele tinereţii! Este vorba despre preacunoscuta acnee, sau pe limba puştanilor (şi nu numai) COŞURILE!

Ele fac parte din viaţa oricărui adolescent, pe unii putând să-i urmărească năpasta până la adânci bătrâneţi! 

Am făcut şi eu parte din categoria tinerilor acneici! (cum sună asta "tineri acneici"... Asociaţia alcoolicilor anonimi... sau acneicilor anonimi? ;) ) Chiar şi acum la (numai) 30 de primăveri, îşi mai face apariţia câte un monstru de coş de îţi e mai mare dragul! 

"Drag" ... da da! Că te pregăteşti şi tu ca tot OMUL matur, trecut de problemele pubertăţii (acum cu probleme gen... pilozitatea excesivă pe faţă, iritarea teneului după ras de parcă te-ai ras cu lama de buldozer), de o ieşire în oraş ori de o întâlnire cu o frumoasă domnişoară căreia i-ai făcut curte ceva vreme ... şi .. taman acu' "preaminunatul" coş se aşează mândru în locuri strategice precum: frunte, nas sau bărbie! Locuri unde, orice ai face tu, NU poţi să faci să dispară prea uşor muşteriul gogonat! 

Frumos nu? Nu i-ar fi aşa puţin... că îi batem obrazul şi îl luăm la ocară şi la spurcat cum făceau babele pe vremuri! Ce? Nu ştiţi metoda "spurcatului"? V-aş povesti eu aici dar îmi e teamă că metoda este trecută la secţiunea Leacuri Băbeşti şi ... scârboase pentru tenul fin al cititorilor mei. 

În tinereţe am apelat la o multitudine de medici dermatologi, care mai de care oferindu-mi soluţii MIRACULOASE pentru "rezolvarea" definitivă a problemei acneeice. Ba crema X, ba soluţia preparată NUMAI la farmacia Y ... şi aşa mai departe. Cum bine vă daţi seama niciuna din metodele lor nu a mers! Cel puţin nu pe tenul meu!.

Poate cea mai eficientă metodă de a scăpa de acnee, pentru mine, a venit chiar de la ... babe! Adică de la bunica! Ţin minte că prepara o ... leşie, ardea două lemne de brad, sau de pin... şi cenuşa lor o fierbea, iar cu acea fiertură ne spăla pe noi, aştia la care ne dăduseră mustăţile! Ca prin farmec ne treceau coşurile. Şi ne trecea şi mătreaţa din cap de eram curaţi ca Feţii Frumoşi din poveştile lui Creangă!  Ce vremuri îndepărtate! Adevărată magie .. PAROL! 

Acum nu cred că mai există cineva care să folosească leşia! Nici nu ar avea de ce, pentru că există produse care conţin ingrediente active naturale! Acum ai la îndemână o gamă întreagă de cosmetice care mai de care mai bune! 
Eu pot să recomand, dintre produsele pe care le-am şi folosit, produsele româneşti de la Farmec
Am mai recomandat şi am să le mai recomand ori de câte ori voi avea ocazia! Nu de alta, dar, gama Gerovital Plant Stop Acnee, chiar face minuni! Nu am folosit eu toate produsele din gamă dar, acum îmi pare rău că mi-am uitat creionul corector (sau Baton Corector) acasă. De cele mai multe ori, acesta m-a salvat rapid din situaţiile posibil jenante.

Ia uite că vorbeam de coşuri... până să termin eu frumosul articol, m-am şi ploconit cu un monstru pe frunte! Şi acum, ce mă fac eu fără baton corector? Şi bunica, e la mai bine de 2000 de km distanţă! Uff ... greu greu! 
Cred că am să apelez la cea mai ... empirică metodă şi am să-l "descânt" pe dumnealui coş! Până mâine, SIGUUUUR o să am pielea curată ca un posterior de bebeluş! 

Articol scris pentru SuperBlog 2013
Sursă imagini: Google şi SuperBlog 2013








Hmm ... ce mama lu proces o fi și treaba asta?
Mai avem mai puțin de 30 de minute pană când începe NEBUNIA!
Nebunia are loc la New York ..
La nebunie o să participe... EMINEM, Lady Gaga, și mulți mulți alții!
Mai jos .. o să vedem TOATĂ nebunia ONLINE și LIVE!

Este ora 3. Dimineață. 
Îmi sună telefonul. Buimac, îl ridic. Mă uit să văd cine îndrăznește să îmi tulbure somnul. 
Prietenii mei mă anunță că sunt în aeroport și încep să îmi cânte: ”MULȚI ANI TRĂIAAASCĂĂĂ! Mulți Ani trăiaaascăăă! Laaaaa MUUUUULȚI AAAANI!!! Dar ... vino să ne iei de aici!”

La ora asta matinală, nici nu am realizat că deja este ziua mea. Mă îmbrac, iau repede cheile și... atunci realizez: mașina mea, ”Băbuța”, este la reparat! 
Caut cu disperare pe internet cel mai apropiat centru de închirieri auto cu serviciu NON STOP! Sun. Mă anunță că singura mașină disponibilă este o mașină hibrid! Bun! Orice! Numai patru roți să aibă! Și toate, cât mai repede, numai pentru mine disponibile! Încă dorm! Nici cafeaua nu și-a făcut efectul! Știu că mașinile hibrid nu merg așa de repede. Cum voi parcurge eu cei 200 de km...? 

Până să gândesc mai multe, sună telefonul. 
Cei de la firmă mi-au spus că mașina este deja în fața casei. Cobor repede, lucrătorul îmi dă cheile, semnăm actele și pleacă. Mă urc în mașină. Mă blochez în fața volanului și mă uit stupefiat prin bord! Încep să mă trezesc! 

Oare cum se pornește drăcia asta? Unde bag cheia? Aualeu! De fapt cheia nu ”se bagă”! Îmi arunc mai atent privirea pe bord și văd un buton pe care scrie Start! Îl apăs! O mulțime de beculețe se aprind pe bord! 

Oare a pornit mașina? De ce nu aud motorul ... Vrrrruuuumule, unde ești? Hmmm ... 
Las încet frâna de mână și simt că pământul se mișcă sub mine către înapoi! AHA! Ne deplasăm! 


Parcurg drumul până la autostrada temător. Hmm, se mișcă bine "jucăria"! Nu mă așteptam ca o Toyota Hibrid să fie așa de ... fâșneață
Acum e acum!!! Are și muzică! Pfff și ce bine se aude, parcă sunt în sala de concerte! Taman bine pentru intrarea pe autostradă! 
La radio se anunță că drumul până la Aeroport este liber. Cred și eu, la patru dimineața, chiar și aici în Germania e lejer... 
Ia să vedem: apăs progresiv accelerația! Iuhuuuu!!! Plutești, nu conduci! Nici nu îmi închipuiam că pot să văd și să aud lumea așaaa... dintr-un hibrid! Iuhuuu! Vrrrruummm! Vruuum! 

Drumul pare cât o aruncătură de băț. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns în parcarea aeroportului. Nici măcar nu am consumat multă benzină! Hmmm .. și ca să vezi, în parcare sunt locuri special amenajate pentru reîncărcarea bateriei. Dar stai! Nu am nevie de priză, bateria este 100% încărcată! Hmm .. oare cum este posibil? Am să mă interesez mai mult despre hibridul acesta! 

Ce experiență! 

Îmi întâlnesc prietenii; emoția revederii este mare! Rămânem puțin în aeroport, bem o cafea, ne trezim bine cu toții și facem împreună cale întoarsă. Pe drumul către înapoi, sunt și ei prinși de miracolul tehnologic.

Frumoasă călătorie! Cred că am să-mi sun mecanicul. Și-așa...Astăzi, este ziua mea! 
Este timpul pentru un cadou...  ;) 


Acest articol a fost scris petru Competiția SuperBlog 2013
Surse imagini: Google, Toyota.ro

La drum de seară, am plecat pe aleea virtuală a ideilor ce curg precum norii de apus! 
La același drum de seară, m-a lovit, fix în moalele capului, inspirația pentru proba numărul 12 din competiția SuperBlog 2013!



Astfel, am dat urmare invitației prietenilor noștri de la LuxuryGifts.ro și le-am făcut o vizită la domiciliu! Vizită pe care, cu mare plăcere am să o relatez în următoarele momente!

Am să încep cu începutul! Chiar de la intrare, am fost întâmpinat de căldura primitoare soțior Lucshenstein!

Cum am intrat, am observat holul lung cu pereții colorați într-un maroniu tomnatic iar pe peretele din fața mea se așeza un minunat ceas de perete decorat din loc în loc cu cristale. 

Turul casei a continuat spre camera principală! Aici, am găsit o enormă masă din lemn masiv, cu nu mai puțin de doisprezece scaune cu tapițerie din piele gri, o culoare precum argintul! 

În dreapta acestei impozante mese, mi-a  atras atenția un frumos șemineu, ce aducea ușor cu șemineele din perioada barocă. Pe acest frumos șemineu am observat un bibelou, cel puțin așa am crezut inițial, că este un bibelou! De fapt, era o statuetă din argint pe un suport din lemn de nuc! 

Am întrebat gazdele dacă acea statuetă reprezintă ceva anume, sau este unul din multele cadouri pe care și le cumpără atunci când sunt plecați în delegații prin te miri ce colț al lumii! Doamna  Lucshenstein mi-a explicat că, în cultura Feng Shui, calul reprezintă perseverența, viteza, puterea și noblețea! Iar cei doi cai, unul închis la culoare, sau calul de pradă, ar aduce bunăstare familiei, celălalt... calul sur, reprezenintă calul victoriei, aducător de triumf și succes! Din ceea ce vedeam în căminul lor, îmi doream și eu o astfel de statuetă ce, pare-se ar avea puteri miraculoase! 

Mai departe am mers în camera de lucru a "Regelui". Am ales să-i spun așa, pentru că  domnul  Lucshenstein este un fel de rege peste al său regat! Al său cămin! 

Aici am găsit o cameră plină de cărți, pereții fiind înlocuiți de o adevarată bibliotecă! De la podea până sus în tavan erau numai CĂRȚI! Cărți de beletristică, cărți din vasta știință a calculelor, economie, compendii științifice și întregi enciclopedii! O minunăție de cameră de lucru! Să tot lucrezi cu drag și spor când ai propria bibliotecă acasă! 

Tot aici, în camera de lucru, pe biroul primitor, am zărit cel mai frumos organizator! Un organizator de birou demn de un adevărat rege: din piele veritabilă, cu inserții dintr-unul dintre cel mai pure metale, argintul, cu locaș pentru notițe și suport pentru stilouri și alte instrumente de scris! Piesa de rezistență din acest sectacol minunat era cuțitul din argint pentru scrisori ce stătea pregătit pentru a spinteca corespondența Regelui.

Nu știam unde să mă uit mai întâi, la pereții de pe ale căror rafturi îmi făceau cu ochiul o multitudine de titluri de cărți, sau la biroul perfect organizat, sau la scaunul directorial din lemn de nuc și piele naturală... Mintea mea fugea într-o mie de locuri, inima îmi bătea cu putere precum galopul unui cal în plină luptă! 
Am fost oprit din visarea mea de fermecătarea doamnă  Lucshenstein, dar numai pentru a fi invitat la o cafea, înapoi în camera principală! Aici am revenit cu picioarele pe pământ, mi-am deschis geanta din care am scos un carnețel! Urma să îmi încep interviul cu amfitrionul casei  Lucshenstein! Un soț devotat, un OM cu un caracter minunat și, nu în cele din urmă, un afacerist de succes! 

Aș putea vorbi despre micul său regat încă două zile, apoi mi-aș pierde rândurile cu cele povestite de dumnealui, rânduri care și ele, la rândul lor, se vor pierde în alte și alte zile de poveste! Dar, am să mă opresc aici, poate vom continua povestirea cu o altă ocazie! 

Vă las, așadar, să vă zboare imaginția și gândurile prin curtea luxurioasă a minunatelor mele gazde. 
Până data viitoare, al vostru... EU!