Blogu' Lu' Geordan

Apoi măi dragii moşului, mă puse Sucă, nepotu-meu, ăla de mă convinse să fac prima cumpărătură de la un magazin online, mă pusă să povestesc despre cum era pe vremea când nu exista Internetu'! 

Mă, n-auzi?! Pe vremea când eram io tânăr, nu exista "feisbuce" d'astea, sau "mesinger", sau mai ştiu eu ce minunăţii de pagini de internet. Pe vremea mea, dacă vroiai să afli ceva, cea mai bună metodă era POŞTAŞUL! 

Da. Ce te miri nepoate? Pe vremea mea, dacă vroiai să afli cum mai merge treaba la oraş, ce s-a mai întâmplat prin lume, trebuia să stai de vorbă cu poştaşul. Sau dacă ajungeai să-ţi faci vre-o mândră de mai departe, tot cu poştaşul trebuia să colaborezi! 

Ţin minte şi acu' prima scrisoare. Mi-a scris-o o domnişoară de la Iaşi. Raluca o chema, mi-a trimis o scrisoare de câteva pagini bune, parfumate. Pe lângă scrisoare am primit şi o poză color cu ea: era îmbrăcată într-o salopetă albastră, cu un tricou cu dungi de marinar. Îmi aduc aminte cu nespusă plăcere cum îl luam la întrebări pe Poştaş: Nea Miticăăă vre-o scrisorică pentru mineee? Hai spune-mi că ai o scrisoare de la Iaşi şi dau o cinzacă de ţuică.

Phuuuiii .. veselie mare pe capul meu când primeam câte o scrisoare. Am corespondat asa o perioadă, până când ... n-am mai scris. De ce .. nu ştiu, da' n-a fost să fie. Însă o să îmi aduc aminte cu drag de roşcovana de la Iaşi şi emoţia primei scrisori parfumate.

Acum .. cu internetul ăsta, nu mai ai treabă. Vorbeşi cu copii, cu nepoţii, cu iubita din Paris, sau în oricare capăt al lumii mintenaş. Sau şi mai mult, vrei să cumperi ceva, pac... te-ai băgat pe Internet, ai pus produsul căutat în coşul virtual şi numa' mâine nu-i poimâine a ajuns produsul căutat acasă.

Ca un exemplu, mai zilele trecute nu mai vru' neam de neam să meargă internetul acas' la mine, îl sunai repede pe Sucă al meu şi îi zisăi: - Nepoateeeee!!! Belea mare, hai vino repede la mine că ARDEEE! Arde n'auzi! 

În câteva minute, într-o fugă ajunse nepotu'meu la mine, gâfăind ca un mistreţ fugărit. Mă luă la întrebări că ce arde, că ce păţii! Uitai paremi-se să-i spui că nu mai merge Internetu auzi! Când îi spusei, mai-mai să mă ia la ceartă! S-a făcut mare Sucă auzi, se umflară muschii pe el. Îi zisăi să stea potol' că scot cureaua de la pantaloni şi îi dau o mamă de bătaie de o să-i ţâţâie curul două zile. 

Se mai linişti şi se apucă să se uite p'aci prin casă să vadă unde-i buba! 

Căută el ce căută şi îmi zise că mi s-a ars ruterul. Mă uitai urât la Sucă şi îi zisăi să nu mă ia pe mine cu d'astea că îl înjur 30 de minute fără să mă repet un cuvânt, că aşa are olteanul prostul obicei. Dacă te iei cu el la înjurat, zici că ţi-ai blestemat singur zilele. Aşa, să revenim la caprele noastre (că oi n-am avut), zicea ceva de un "rutăr", o cutie d'aia în care intră un fir şi am internet în toată casa, ba chiar şi la vecinu', aşa prin ... aer, cică îi zice "oaierles" (n-are a face cu oile din ce înţelesăi io de la Sucă). Aşa că nu stăturăm mult pe gânduri şi zisă nepotu-meu că tre' să cumpărăm un router de'al bun. Îl întrebai unde e magazinul de routere wireless şi se puse pe răs auzi, zise că ştie el un magazin online şi facem comandă de acolo. 

D'apoi cum intrăm pe Internet dacă INTERNETUL e mort? Eeee tehnologie mare şi cu internetu' ăsta, avea Sucă propriu lui Internet la purtător, de pe telefonul mobil, clik clik pac pac, comanda efectuată cu succes! Iauuuuzi, aşa repede e gata? Zise că încă nu e gata, că tre' să vină routerul prin poştă sau curier şi după aia o să facă şi internetul.

Aualeu, mă luă cu leşin auzi, când auzii că tre' să vină routerul prin poştă, cum mă gândii la Nea Mitică, Poştaşul de la mine din sat, ăla de îmi aducea scrisori şi diverse colete de pe la bunică-mea, şi îmi adusei aminte că, un colet ajungea la săptămână dacă eram norocos, sau la câteva saptămâni! Păi cum să nu mă ia cu leşin când îmi adusăi aminte de treburi dinastea? Eh ... nu o fi bai mare dacă stau o săptămână fără internet, îmi zisăi io'. Mă linişti imediat Sucă, îmi zise că routerul ajunge a doua zi, sau în cel mai rău caz în două zile. Cum zisăi şi mai sus, ce ţi-e şi cu Tehnologia asta. Cum era Sucă al meu aşa... cu telefonu' mobil în mână îl aud cum ţipă ca ars: Mamăăăă ce oferte SSD !!! Io' di colo, oferte CE? Ce o fi şi ăla SSD, sună a partid politic, ce ne mai mint şi ăştia? 

Mă lămuri nebunul de nepotu-meu, că SSD ăsta e o componentă pentru calculatoare. Mda, îl lăsai acolo în lumea lui, să îşi cumpere el ce vrea şi eu mă dusăi să dau un telefon. Dacă internetu e mort, măcar cu un telefon mai scap de plictiseală, poate îl chem pe vecinu' Costică să facem o tablă şi să dăm un păhărel de ţuică, aşa... în amintirea lu' Nea Mitică Poştaşul şi în aşteptarea routerului.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014